Puştani fiind, prin 1989, parcă tot vara sau primăvara, “oamenii mari” ne cereau să fim cu mare băgare de seamă, că umblă nişte “sectanţi” într-o Salvare care fură copii pentru organe.
Ţin minte şi acum că, la un moment dat, au venit nişte miliţieni pe stradă, iar noi i-am întrebat de ce nu-i prind pe “ăia cu Salvarea”. Bineînţeles, au râs, au zis că e o minciună, să nu credem aşa ceva şi să ne vedem de joaca noastră. Mult mai târziu, după ce am văzut şi eu cum e să munceşti zi lumină, mi-am adus aminte de acest eveniment, care ne făcea să îngheţăm de frică. Şi găsisem şi o explicaţie. Probabil că săracii oameni, sătui de muncă şi stat la cozi, nu mai suportau să ne audă ţipând şi bătând mingea pe betoanele din spatele blocurilor. Întamplarea face că, relativ recent (mai puţin de două săptămâni) m-a întrebat un taximetrist dacă am auzit de “Ambulanţa aia care fură copii pentru organe”. I-am zis că nu ştiu nimic. Cine ştie? Unul a spus ceva, altul a înţeles altceva şi tot aşa, pe principiul “telefonului fără fir”. Numai că zvonul ăsta a prins rădăcini adânci şi s-a răspândit pe net, mai ceva ca volbura (n.a. – planta; rochiţa rândunicii). M-am trezit şi ieri cu o întrebare de la un prieten. Cică duduie reţelele de socializare. Şi “dacă tot sunt de la presă”, de ce nu îi zic şi lui “cum arată ambulanţa aia”, “cum să se ferească”, “de ce nu face Poliţia nimic” etc. Până la urmă, sunt în măsură să dau şi un răspuns al Poliţiei. Îl puteţi vedea mai jos: staţi liniştiţi, nu este adevărat! Da’, acum, mă întreb şi eu ca omu’. Vreo asemănare cu 1989? Poliţia Capitalei informează Referitor la unele mesaje transmise prin email şi reţelele de socializare prin care se creditează ideea că mai mulţi copii ar fi fost răpiţi în vederea prelevării de organe, pentru corecta informare a opiniei publice facem următoarele precizări: Toate aceste mesaje sunt false.
