Franţa vrea să relanseze Uniunea pentru Mediterana şi cere Uniunii Europene să finanţeze tinerele democraţii arabe. Revoluţiile din lumea arabă au fost însă cât pe ce să fie fatale acestei structuri dorite de preşedintele Nicolas Sarkozy.
Pe hârtie, Uniunea pentru Mediterana continuă să existe, iar marţi, la Barcelona, în prezenţa ministrului francez de Externe, Alain Juppé, i-a fost predată ştafeta de secretar general al organizaţiei unui diplomat marocan, Youssef Amrani.
Să ne amintim că Uniunea pentru Mediterana s-a născut la Paris, pe data de 13 iulie 2008 şi numără 43 de ţări membre, altfel spus ţările Uniunii Europene, ţările arabe cu ieşire la Mediterana, cărora li se adaugă Turcia şi Israelul. Mubarak, Ben Ali şi al-Assad, pilonii Uniunii pentru Mediterana
La ora la care era lansată în mod festiv, egipteanul Hosni Mubarak, tunisianul Ben Ali şi sirianul Bashar al-Assad erau consideraţi trei dintre "pilonii" de bază ai acestei structuri. Astăzi, doi dintre ei au fost alungaţi de la putere, iar al treilea şi-a pierdut credibilitatea în Occident.
În ciuda acestor evenimente "neprevăzute", Franţa consideră că Uniunea pentru Mediterana este necesară, viabilă şi că ar putea juca un rol important pe toate planurile, pentru consolidarea democraţiei în jurul Mediteranei, dar şi pentru a-şi aduce o contribuţie la rezolvarea conflictului din Orientul Mijlociu. Uniunea pentru Mediterana vrea să sprijine primăvara arabă
Parisul are în prezent această poziţie, exprimată de Alain Juppé: Uniunea pentru Mediterana doreşte să sprijine primăvara arabă, fără să dea însă certificate de democraţie. Mai multe şantiere concrete au fost definite între timp în acest context, dintre care unul este destinat tinerilor arabi. Ei ar urma să fie ajutaţi cu burse pentru a studia în Europa, de unde şi crearea unui Oficiu mediteranean al
