La Chişinău, Tiraspol, Soroca sau Cahul, „eliberatorii" roşii au executat mii de moldoveni, pe care i-au aruncat în gropi comune, turnând var peste cadavre.
Pentru a se menţine la putere, regimul comunist din URSS a folosit toată „experienţa" acumulată de omenire de manipulare, falsificare, intimidare etc. Când măsurile „paşnice" nu aveau efect, sovieticii rezolvau simplu problema: oamenii incomozi regimului erau lichidaţi, cu un glonte în cap.
Din 25 octombrie 1917 (puciul militar bolşevic) organele de represiune ale regimului comunist sovietic au acumulat „experienţă", aşa încât, către apogeul Marii Terori din 1937-1938, NKVD-ul avea un bogat arsenal de metode de execuţii. Pedeapsa capitală era dictată nu de instanţe, ci de OGPU (Direcţia Politică Unificată de Stat), NKVD, Troika specială, Consfătuirea specială, Tribunalele militare, alte organe de represiune sovietice. Odată cu „eliberarea" din 28 iunie 1940, practica asasinatelor în masă a revenit în Basarabia, fiind aplicată şi după 23 august 1944.
CÂŢI AU FOST ASASINAŢI
Cu referire la teritoriul actualei Republici Moldova, până acum au fost identificare 100 din cele 113 procese-verbale ale Troikăi speciale a NKVD din RASS Moldovenească, „instanţă" care, în anii 1937-1938, a „judecat" ca pe „duşmani ai poporului" 4.762 de persoane din stânga Nistrului, dintre care 3.497 au fost condamnate la împuşcare (74% din totalul celor judecaţi - cea mai mare cotă din URSS).
Foto: Cadavru unei victime deschumate de autorităţile române în vara lui 1942 din ograda fostului sediu al NKVD/ Cartea "Basarabia dezrobită", 1942
Compusă din trei persoane (de unde şi denumirea - „troika"): comisarul poporului pentru afacerile interne, secretarul comitetului regional de partid (bolşevic) din RASSM şi procurorul general al RASSM, Troika specială a făcut exces de zel la mai multe şedinţe. Astfel
