Instalaţia „Camera 1306“ a coregrafului Cosmin Manolescu despre povestea unui cuplu, are premiera mâine, la unul dintre ultimele etaje ale hotelului din centrul Capitalei. Desfăşurat timp de 12 ore, de la ora 4 după-amiaza la 4 dimineaţa, spectacolul este un maraton artistic şi un pariu al intimităţii, publicul devenind interpret.
Dinspre balconul unei camere a Hotelului Intercontinental din Bucureşti, zgomotele unor picamere, amestecate cu strigătele muncitorilor intră în camera parfumată de beţişoare indiene. Patul nupţial, luminat de o instalaţie de becuri minuscule, multicolore - împrăştiate peste plapuma abă, un boa din pene de struţ de un roz electric şi telecomanda televizorului -, e ca din celebrele hoteluri ale iubirii.
Dacă n-ar fi vacarmul de-afară, de la lucrările de reabilitare a Teatrului Naţional care e chiar în faţa hotelului, ai jura că eşti într-o cameră a plăcerilor din Hong Kong.
Coregraful Cosmin Manolescu şi partenera sa, Catrinel Catană, privesc Bucureştiul de la înălţime. Îşi arcuiesc braţele, îşi arată unul altuia cerul, se depărtează, pentru ca apoi să-şi apropie trupurile într-o intimitate tandră. Din cameră, prin geamurile înalte cei şase spectatori le privesc dansul. Într-o secundă, jocul se schimbă: spectatorii se transformă în victime, sunt priviţi în ochi de către artişti - o invitaţie răspicată la o confruntare cu intimitatea. Pe măsură ce spectacolul continuă, interpreţii se apropie de public - îi poţi privi în baie, pe pat, pe podea - tensiunea apropierii creşte, se simt repsiraţiile în cameră.
Instalaţia durează o oră. Nu au acces mai mult de şase spectatori pentru fiecare reprezentaţie. De aceea, Cosmin Manolescu şi Catrinel Catană vor dansa sâmbătă timp de 12 ore, înlănţuind mai multe reprezentaţii.
O cameră inexistentă
Conceput anul trecut în timpul unei rezidenţe
