Într-o luare de poziţie anterioară (joi, 23 iunie 2011, "Ce fel de ambasadori şi-a trimis America în România? Noii comisari politici ne vin de peste Ocean?!") am solicitat, în calitate de cetăţean liber al unei ţări suverane, al cărei stat, potrivit Constituţiei, ar trebui să fie independent în deciziile sale politice, ca ministrul de Externe să observe şi să sancţioneze imixtiunea ambasadorului Statelor Unite ale Americii la Bucureşti în treburile interne ale României. Atunci, Excelenţa Sa Domnul Henry Mark Gitenstein a tras de urechi Curtea Constiţutională, criticând, cu încălcarea normelor dreptului diplomatic şi a principiilor relaţiilor internaţionale, consfinţite de Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, o decizie definitivă, irevocabilă şi general obligatorie a Curţii, dar care amenda unele dintre propunerile de revizuire a Constituţiei avansate de preşedintele Traian Băsescu.

Peste nici două săptămâni, taman cu prilejul Zilei Naţionale a Statelor Unite ale Americii, domnul ambasador recidivează cu afirmaţia: "Cel mai bun prieten pe care SUA îl au în România este Mircea Geoană". Preşedintele Senatului şi personalitate politică marcantă a opoziţiei parlamentare, fost contracandidat al lui Traian Băsescu în cursa pentru Cotroceni.

Prin această declaraţie, solul lui Hussein Barack Obama la curtea lui Traian Băsescu a adus o veste pentru care cel ofensat ar fi trebuit să-i ceară capul. Dacă are "cojones". Dacă nu, atunci să-i mulţumească lui Obama pentru jignirea administrată prin ricoşeu de lobbyistul de la "Locheed Martin" şi să-şi poarte cu capul plecat umilinţa.

Într-un alt registru, chiar dacă cele susţinute ar fi un semnal, această nouă declaraţie a sa contravine obligaţiilor exprese de abţinere pe care un ambasador le are, de a nu lua astfel de poziţii publice faţă de personalităţi politice din ţara în care este acreditat. Deci nu este vob