Primul şi, probabil, cel mai important parc naţional al Italiei - Gran Paradiso - se ridică cu adevărat la înălţimea numelui său. Este o frântură din paradisul originar al Munţilor Alpi. Vizitarea acestui colţ de Natură aproape neatinsă este o experienţă revelatoare, în care turismul civilizat se împleteşte armonios cu protejarea eficientă a mediului ambiant. Parcul şi-a primit numele de la masivul Gran Paradiso, aflat între graniţele acestei rezervaţii unice în Europa Occidentală. Parco Nazionale del Gran Paradiso, aşa cum îl găsiţi numit în ghidurile locale, este situat în inima Alpilor Graiani, mai precis între celebra Vale d'Aosta si regiunea Piemonte. Cuprinde peste 70.000 de hectare, care acoperă un habitat majoritar alpin. Toţi munţii acestei rezervaţii fără pereche au fost şlefuiţi timp de milenii de gheţarii şi cursurile de apă din tumultuoasele ere geologice ale trecutului. La poalele văilor, pădurile sunt alcătuite din amestecuri de zadă şi molid. Altitudinea parcului nu scade sub 800 metri în cel mai jos punct, ca să culmineze cu cei 4.061 metri cât măsoară piscul Gran Paradiso. Altitudinea medie se cifrează în jurul valorii de 2.000 metri.

Istoria constituirii acestei rezervaţii este strâns legată de protejarea caprei ibex, animalul-simbol al parcului.. În decursul secolului al XIX-lea, intensificarea vânării acestui maiestuos animal a dus la dispariţia sa din aproape toţi munţii italieni; un singur nucleu de circa 60 de exemplare a reuşit să supravieţuiască cu greu, doar în regiunea Gran Paradiso. Caprele ibex au fost vânate intens nu doar datorită cărnii lor foarte apreciate de gurmanzi, ci şi pentru anumite părţi din trupurilor lor folosite în practicic magice şi în medicina tradiţionala din Alpii Piemontezi. Obiceiurile populare dictau ca din secţiunile transversale în formă de cruce ale coarnelor de ibex să se sculpteze talismane cu rol