Acest blockbuster, din câte se vede foarte aşteptat, are o legătură şi cu România. Unul dintre personaje devenit obiect vândut copiilor ca să-i tenteze la fast-food: Megatron (scurtmetrajul) i-a adus lui Marian Crişan un Palme d'Or la Cannes.

Noul episod, venit spectaculos în 3D şi pe IMAX, împarte lumea fierăraielor în buni şi răi, care arată cam la fel, deşi extratereştrii, au toţi ochi albaştri (e deja un loc comun, de la „E.T."-ul lui Steven Spielberg, care e co-producător acum).

Vieţuitoarele digitale animate arată ca nişte premii César, ceva mai mari, din tinichea concasată şi foarte bine coordonate, ca mişcări. Povestea debutează în celebrul 1969, cu „Apollo 11" (cifră obsedantă şi definitorie pentru SUA) care la 20 iulie a aselenizat, adică s-a proptit pe Lună, mega-eveniment, cum i-am spune în zilele noastre, urmărit atunci de peste 400 de milioane de telespectatori, inclusiv de noi, într-un comentariu de neuitat al foarte talentatului Andrei Bacalu.

Încep, apoi, diverse speculaţii despre permanentul rival al americanilor, URSS-ul, care n-ar fi reuşit să trimită un om pe astrul nopţii, dar a lansat o cameră de filmat, care a înregistrat ceva extratereştri atipici. Rolul lui Buzz Aldryn (81 de ani) e jucat chiar de el, fiind unul dintre cei doi care au călătorit cu nava spaţială cea mai celebră din lume şi care au păşit chiar pe Regina Nopţii (alături de Neil Armstrong). Scenariul face un salt în prezent (sau cel puţin în cel al preşedintelui Obama), unde dăm de Shia LaBeouf, într-o scenă tandră alături de hiper-buzata Rosie Huntington-Whiteley.

Curând aflăm că puştiul, deşi a terminat strălucit o universitate de prestigiu şi a fost şi decorat de şeful statului lor, nu-şi găseşte o slujbă (vă sună cunoscut?), în schimb prin casa lui mişună nişte monstruleţi, simpatici, nostimi, dar cam obraznici. Foarte curând ne aşteaptă două surpriz