- Comentariu - nr. 818 / 7 Iulie, 2011 In general, parcurile si zonele verzi din oras sunt destul de bine intretinute. Pe langa vietatile care-si duc traiul printre firele de iarba, avem si pungi uzate de material plastic, ambalaje de produse culinare, sticle, flacoane de plastic, resturi alimentare, zdrente. Toate la un loc alcatuiesc argumentele certe care ne edifica deplin asupra faptului ca, fara dubii, ne aflam intr-o comunitate de oameni. Oamenii insa sunt preocupati de cainii cei indisciplinati, care isi fac nevoile pe trotuare, atunci cand sunt scosi la plimbare. Arata cu degetul la ei, sa distraga atentia spre patrupede. Deocamdata, insa, toaleta publica pentru caini, la noi, nu s-a construit, nici nu a amplasat nimeni, din cele "ecologice”. In aceeasi acceptiune "ecologica”, soferii isi parcheaza masinile in spatiile verzi, pe care, cu timpul, le transforma in zone de parcare pe o suprafata mocirloasa, plina de uleiuri si benzina. Dar e "bine”, fiindca are omul unde sa-si lase masina parcata. Daca e sa facem inca o apreciere tinand cont de cele aratate anterior, observam ca nu marimea parcului sau a spatiului verde conteaza. Un spatiu verde cu o suprafata mica poate sa concentreze suficiente gunoaie. Daca nu are gunoaie, are buruieni. Daca nu are nimic, e doar o chestiune de moment. In cele de fata evidentiem doua perimetre ale urbei. Primul este un spatiu, care, pe cat de mic e, pe atat de incarcat de gunoaie, buruieni, arbusti. O concentratie de gunoaie pe metru patrat care concura chiar rampa de gunoi a orasului. Dar sa-l identificam. Este vorba de spatiul verde situat la intersectia strazilor: Gradinarilor, Crinului si Predeal. Un spatiu de care ne-am ocupat in repetate randuri, avand ca rezultat trecerea in trecut a imaginii descrise. Gospodarii orasului si-au indreptat privirile si spre acest perimetru, apoi si-au pus mainile la treaba si aspectul pe