Misterele supreme ale Naturii
de Paracelsus, Editura Herald
Volumul „Misterele supreme ale Naturii“ adună trei texte într-un unic corpus dedicat explicării enigmelor naturale: „Despre tainele alchimiei“ (în trei tratate), „Despre filosofia ocultă“ şi „Arhidoxele magiei“ (în şapte tratate). Dincolo de stilul abscons şi intens metaforic, specific epocii şi autorului, cartea ne înfăţişează un amestec de reţete ale transmutaţiei şi reacţiilor chimice, o distincţie categorială între arta sacră a magiei şi varianta degradată a acesteia, necromanţia, o relaţionare sistematică a zodiilor, planetelor şi maladiilor, urmată de dezvăluirea unei sume de taine ale naturii.
De numele lui Theophrastus Bombast von Hohenheim, supranumit şi Paracelsus (1493-1541), se leagă numeroase legende. A fost medic, aventurier, fizician, alchimist şi magician, dar şi metafizician, mag şi astrolog. Ca medic, a combătut teoria clasică a anticului Galenus, susţinând că maladia reprezintă un dezechilibru nu al umorilor, ci al chimiei ce reglează fiziologia. Spirit vizionar, el a atribuit vindecarea unui raport optim între simptom şi tipul medicamentaţiei folosite. Fascinat ca orice alchimist de găsirea pietrei filosofale, dar şi de transmutaţia diferitelor metale în aur, Paracelsus rămâne în istoria ştiinţelor chimice drept cel dintâi care a folosit în laborator un aparat de distilare prin utilizarea vaporilor de apă. De asemenea, el obţine hidrogenul din oţet şi pilitură de fier, iar eterul etilic din etanol şi vitriol. Filosofia sa, de filiaţie neoplatoniciană, este una de factură panteistă, holistă şi cosmologică, întrucât Universul sau Întregul se manifestă prin parte, iar individualul participă la coerenţa generalului. Natura musteşte de spirit, care este esenţa Universului. Natura umană este tripartită, fiind constituită din trupul elementar (carcasa), corpul astral (suflet
