Totul a început cu "Fata în roz". Era la începutul lunii decembrie 2008, când luxul a fost impus fără discreţie pe piaţa de artă. Buzeştiul prea înghesuit, Covacii şi Gabrovenii cu amestecul de mirosuri grele şi valutişti falimentari, Galeriile fastuoase, care s-au lichidat peste noapte aşa cum şi apăruseră, compuneau istoria complicată, nespusă dar boemă, de piaţă neagră la vedere pentru tranzacţiile de artă, aşa zisa piaţă liberă.
Anul începuse cu trei case de licitaţii care îşi căutau gloria facând o joncţiune între colecţionarii mai discreţi şi negustorii, moştenitorii şi samsarii cu identităţi volatile, de talcioc. Totul s-a mutat brusc la Hotel Radisson într-o sală pompoasă, cu invitaţii trimise unui public-ţintă bine descoperit (sau poate chiar ştiut, dar nefolosit), cu cataloage de muzeu în tiraj de masă, cu atragerea presei pentru a prezenta spectacolul şi, şarmant, măgulitor, respectuos, tablourile erau manevrate de băieţi care purtau manuşi albe...
Evident, în spatele acestei poveşti care s-a dorit din start de mare succes, a fost şi o investiţie impresionantă comparativ cu oricare dintre cele precedente de pe piaţa de artă. Au trecut trei ani şi Artmark, casa de licitaţii care se lansa atunci, a devenit lider pe piaţa de artă şi manevrează operele de top de la un record la altul, are un portofoliul de lucrări neştiut, dar care i-a parmis să primescă o finanţare de un milion de euro de la o bancă importantă. Povestea de succes pare bine reprezentată de "Fata în roz", tabloul lui Tonitza care s-a vândut "din prima" cu un record de piaţă: 120.000 de euro şi a ridicat suma tranzacţiilor de la acea primă licitaţie Artmark la o sumă fabuloasă: peste 570.000 de euro.
"Fata în roz" nu mai există acum în niciun top, Tonitza are un nou record - "Pe verandă" (155.000 euro), iar lista primelor zece tranzacţii ca valoare este dominată din nou de Gr
