- Comentariu - nr. 819 / 8 Iulie, 2011 Drum printre oameni Fire intoarsa, plina de meandre si penumbre, Dumitru Aldea ascunde luminisuri neasteptate, si, doar printr-o scaparare de generozitate a lui, ni se deschide accesul spre gandurile sale. In desisul sau interior zac rezerve inepuizabile de entuziasm, declansabil in administratie ori la atestarile demnitatii cu forta discreta a caracterului. Se stie ca Dumitru Aldea este un om impozant, aduna, strans, ghemuit in sine, ca intr-o stare de incordare, de vigilenta perpetua. Aprig la manie, o manie de asemeni, mistuita in adanc, dar intretinuta, biciuita, indelung distilata, el fiind in stare sa se converteasca repede la indulgenta amara pentru slabiciunile omenesti. Mandru pana la un orgoliu intratabil, sub masca lui anodina, Dumitru Aldea nu ar fi dispus sa-si recunoasca singur dificultatile dialogului cu sine, variabilitatea aceasta se grefeaza pe deprinderea de a-si cenzura cutezantele prin reticente, elanurile prin deceptii, in cadrul unei adevarate torturi a propriei fiinte. Facut din disimulari impenetrabile si dezvaluiri bruste, lamentatii si abandonuri, dar si dintr-o indarjire incrancenata, traversata de euforii, este asemeni unui taifun in continua miscare. Deseori, se satura sa tot asculte smiorcaielile si frazele false, pe care le stie pe de rost. Amintirile de pe vremea tineretii il framanta si acum. Pentru el, aparentul nu a fost decat departarea de sine insusi. Firesc a fost ca, intrand in contact cu jur-imprejurul, sa capete siguranta, sa alunge nelinistea. Cand vocea lui incepe, zgomotul din primarie devine mai intens, cuvintele se risipesc, ridicandu-se pline de farmec, rostite parca de un actor. Dumitru Aldea a stiut sa-si faca propria pasiune pentru administratie, pentru oameni. O boala contagioasa, care in primarie pare sa-i fi molipsit pe toti. Stim cu totii ca exprimarea pasiunii pretinde o