De la începutul anului m-am tot întrebat ca prostul de ce mă simt atât de privilegiată dar în același timp jenată când trec pe străzile bucureștene, de ce totul e o floare (fie că sunt 30 sau -10 grade) și eu nu pot să mă bucur cu adevărat. De Crăciun am văzut cel puțin vreo trei specii de plante care trăiesc (nu pentru că așa vreau eu ci pentru că așa sunt ele de când lumea și pământul) doar în zonele mediteraneene dezvoltându-se aparent normal prin sectorul 6, printre (sau în loc de) brăduții autohtoni. Am strâmbat puțin din nas, dar pentru că era ger, am mers mai departe. De Paște am avut iar o mare surpriză când cu ouăle imense de prin intersecții, plus vreo doi, trei iepurilă zâmbitori și colorați. Și iar flori, multe flori, colorate flori, rezistente flori …
Sunt (eram, pentru că acum nu mai am jocul) o mare admiratoare a jocului Emperor. Știu deci că înainte să evoluezi, (cel puțin în jocul cu pricina) de la o epocă la alta trebuie să atingi și un anumit calificativ din partea locuitorilor orașului pe care-l conduci. Și locuitorii îți dau note bune și dacă le plantezi grădini pentru relaxare, le pui borduri trotuarelor, ridici statui, construiești fântâni și le mai organizezi din când în când o zi a orașului.
În joc, nu poți evolua fără toate astea, e adevărat, însă pentru ca să obții aceste note grădinile și florile trebuie să aibă un fundament real. Pentru că în același timp …în joc, degeaba ai un oraș foarte frumos și înflorat dacă n-ai destui angajați la administrația financiară, dacă n-ai destule locuri de muncă pentru locuitori, dacă n-ai construit destule unități de învățământ și dacă mâncarea e peste posibilitățile financiare ale locuitorilor. Pentru că deși te gândești tu că îi păcălești pe locuitori cu partea estetică, după vreo 20 minute (câțiva ani ptr locuitorii orașului tău), chiar dacă ai evoluat la un oraș mai puternic și m
