Georg Soterius a lăsat în urmă o istorie a Daciei care atestă faptul că românii sunt urmaşii daco-romanilor. Unul dintre „Târgurile de carte" desfăşurate la Cluj-Napoca m-a determinat să cred că, în linii generale, toată lumea scrie. Şi, în acest context, să-i zicem, emulativ, mi-am amintit de un om al cărţii din alte timpuri.
Pentru că datorăm sibiencei Monica Vlaicu „descoperirea", în Arhivele locale, a operei lui Georg Soterius (alias Schochter) născut în 1673, în Buneşti, aşezare din scaunul Sighişoarei. Era un om preocupat, în cel mai înalt grad, de trecutul pământului ce i-a „adoptat" pe saşi, adică al Transilvaniei, precum şi al României în ansamblul ei.
Cu studii temeinice de teologie, dar audiind cu pasiune şi prelegeri de istorie la conferinţele unor personalităţi celebre ale timpului - precum Conrad Schurzfleisch, un erudit al acestei ştiinţe -, ajungând, în final, preot în localitatea Criţ, de lângă Rupea, şi-a alcătuit o arhivă proprie, adunând documente şi mărturii scrise, de oriunde găsea, toate legate de trecutul pământului transilvan. În acest scop el, a călătorit mult, la Hamburg, Lubeck, Travermunde, a fost pereptor în Neyurgasen şi a colaborat cu notabilităţile timpului precum Uffenbach, Ernst Gkluck, Willebrand etc. Dar nu a fost străin nici de biblioteca lui Valentin Frank von Frankenstein din Sibiu.
Astfel că acestă aplecare spre studiul istoriei i-a conferit un orizont larg al domeniului şi posibilitatea unor concluzii cât mai apropiate de adevărurile unui trecut, mai mult sau mai puţin glorios, dezvăluind lumii realitatea istorică obiectivă.
Operele cărturarului din Criţ
După ce a ajuns preot în satul Criţ (1708), el a scris, în germană, istoria şi geografia Transilvaniei. Astfel a devenit şi un cunoscut autor al unor monografii despre Sibiu, Sighişoara şi Sebeş, dar şi al unui volum intitulat „Bellum Tr
