Polonia a preluat preşedinţia semestrială a UE, pe 1 iulie, într-o perioadă în care comunitatea europeană trece prin cea mai gravă criză de ordin financiar de la coagularea sa. Cu toate acestea, Varşovia a anunţat ca prioritate consolidarea creşterii economice a Europei pe termen lung.

Articol din FP România nr.23 (iulie/ august 2011), la standuri din 11 iulie. Vezi şi De ce „Preşedinţia europeană poloneză este tot ce i se putea întâmpla mai bun Republicii Moldova”.

Grecia s-ar putea confrunta cu o veritabilă pierdere a suveranităţii fiscale, în condiţiile în care finanţarea obligaţiilor guvernamentale depinde într-o bună parte de sprijin extern (FMI, Comisia Europeană). Portugalia şi Irlanda au fost nevoite să apeleze la pachete de asistenţă financiară externă, fără de care riscul de faliment era real. În acest context, însăşi viabilitatea modelului economic comunitar este testată, cu accent special pe principala deficienţă structurală a Uniunii – lipsa unei politici fiscale comune, fără de care blocului european îi lipseşte coerenţa necesară concurenţei cu SUA şi spaţiile emergente.

Ignorând temele de ordin existenţial cu care se confruntă Uniunea, Polonia a anunţat că prioritatea economică a preşedinţiei va fi ambiţiosul obiectiv de negociere a bugetului european multianual, pentru perioada 2014-2020, văzut de Varşovia ca un instrument de consolidare a creşterii economice a Europei pe termen lung. Discuţiile legate de buget nu vor fi finalizate însă până la încheierea mandatului polonez. Mai ales că Varşovia vizează conturarea unui model nou, care să ducă la împlinirea obiectivelor UE 2020 - un model care să depăşească mentalitatea ultimilor ani, în care eforturile au fost în general de răspuns la efectele crizei financiare, şi să se îndrepte către iniţiative de redresare. Pe de altă parte, pentru Polonia asigurarea competitivităţii europene este