Cel mai nou film al regizorului britanic Mike Leigh a fost marele favorit al criticii internaționale la Festivalul de la Cannes de anul trecut. Chiar dacă, în loc de Palme d’Or, nu a obținut decît o mențiune a Juriului ecumenic, Un an din viață este, fără îndoială, un film ce nu trebuie ratat. Tom și Gerri Hepple (nume ce au prilejuit prea multe glume) alcătuiesc fericitul cuplu sexagenar în jurul căruia gravitează toate personajele importante de pe ecran. El este inginer geolog, ea – consilier psihologic. În timpul liber, cei doi soți își îngrijesc grădina de legume (vreme de patru anotimpuri, corespunzînd celor peste două ore ale filmului, autorul construiește un paralelism între schimbările din natură și cele din viața personajelor sale). Uneori îi ajută și Joe, fiul lor de 30 de ani, un avocat din oficiu cam amărît că, în timp ce vechii lui prieteni se însoară, el nu izbutește să-și înjghebe o relație serioasă. Tristețea lui este, însă, bucuria lui Mary (personajul cel mai marcant dramaturgic), care speră la o relație cu el, în pofida diferenței de vîrstă dintre ei. Colegă la spital cu Gerri, ea este primită cu brațele deschise în casa familiei Hepple, unde îi este ascultată cu înțelegere obișnuita jelanie de după cîteva pahare cu vin. Asta pînă cînd Mary își dă arama pe față și o jignește pe Katie, noua iubită a lui Joe, pe care părinții lui o îndrăgiseră imediat. În ecuație mai intervin prietenul din copilărie al lui Tom, Ken, care ar vrea să-și aline singurătatea în brațele lui Mary, și fratele, rămas văduv, al aceluiași Tom, Ronnie, care poposește pentru cîteva zile în casa familiei. Etichetele aplicate peliculei de cronicarii români variază de la „cel mai luminos din filmografia regizorului britanic“ (Cristina Zaharia, Port.ro) pînă la „cel mai sumbru film al lui Mike Leigh“ (Marius Olteanu, Tabu.ro). Eu unul nu pot critica nici una dintre aceste poziț