O sesiune de bacalaureat a trecut și a lăsat în urma ei o armată de oameni nemulțumiți și o avalanșă de reproșuri și lacrimi. De duminică, de cînd s-au afișat rezultatele, tot aflăm că sînt licee la care doar doi, trei elevi au promovat examenul. Apar imaginile unor părinți frustrați că au investit inutil în pregătire suplimentară, odraslele nereușind să ia mai mult de 2,60 la respectiva probă. Recunosc, și părinții mei au aruncat un an de zile banii pe fereastră, sponsorizîndu-mi meditațiile la matematică în clasa a XII-a, timp în care fiica lor, adică eu, se gîndea că e imposibil să nu ia un cinci, așa că, în cele două ore de pregătire, nu se gîndea la integrale sau logaritmi, ci la cai verzi pe pereți… (consecința a fost una previzibilă: am picat bacul la mate). Dar, vremea trece și… săptămîna trecută am fost și eu unul dintre profesorii evaluatori pentru proba de limba și literatura română. Mi-au trecut prin mînă lucrările elevilor de la cîteva licee centrale (care se bucură chiar de un statut privilegiat – colegiu național). Vreți să știți cu ce m-am „delectat“ în aceste două zile de corectat? Cîteva dintre cele 100 de lucrări au fost foarte bune, cu eseuri inteligent construite, cu răspunsuri complete, reflectînd o cultură destul de vastă și aplecarea către studiu. La polul opus, cîțiva elevi nu s-au obosit să răspundă nici măcar întrebărilor de la subiectul I, care nu erau deloc dificile, căci se raportau la un text la prima vedere. Subiectul al III-lea a fost acela care le-a pus probleme, deși nu ar fi fost cazul, în contextul în care au avut posibilitatea de a alege: „Redactează un eseu de două-trei pagini, despre particularitățile de construcție a personajului dintr-un text dramatic studiat, aparținînd unuia dintre autorii canonici: I.L. Caragiale, Camil Petrescu sau Marin Sorescu“. Din nefericire, unul din zece elevi nu a citit cu atenție cerința și