Aflu că aș fi semnat ”Apelul” inițiat de Sorin Ilieșiu prin care președintelui Traian Băsescu i se cere să-și prezinte demisia. Mi se fac reproșuri. Răspund: nu l-am semnat. Am semnat un alt document, ”Protestul trădătorilor”, inițiat de istoricul Filip-Lucian Iorga. Un document prin care – spre a-l rezuma — i se cere președintelui să-i prezinte scuze Regelui Mihai I pentru acuzațiile nedrepte pe care i le-a adus. Cum sunt sigur că după această precizare alții îmi vor reproșa că nu am semnat ”Apelul” inițiat de Sorin Ilieșiu, iată câteva gânduri.

”Protestul” îi cere președintelui să facă un simplu gest de bun-simț, un gest la îndemâna oricărui om de bună-credință. Am sperat că președintele poate face un gest reparator – al imaginii sale și al nedreptății făcute fostului suveran.

”Apelul” îi solicită președintelui să facă un gest de bun-simț istoric. Este o diferență substanțială pe care nu cred că Traian Băsescu este capabil să o anuleze. Președintele ne-a lăsat să înțelegem că, de s-ar fi aflat în situația ce l-a făcut pe rege să abdice, nu ar fi abdicat, de dragul poporului. De aceea, ar fi absurd să-l cred dispus pe Traian Băsescu să cedeze în fața unui ”Apel” care-i cere demisia într-un mod foarte pașnic.

”Protestul” este un text care încearcă să puncteze cu precizie o ieșire inacceptabilă și să mențină dezbaterea în zona efectelor pe care le-a declanșat. ”Apelul” este un text mult prea frenetic, din care acuzațiile ”curg râuri”. Se trage în Traian Băsescu din toate pozițiile, din motive de toate felurile. Printre țintași, oameni care strângeau semnături pe alt ”Apel” – cel de realegere a președintelui, de diabolizare a oricăror posibili concurenți electorali ai lui Traian Băsescu și de condamnare a celor ce se îndoiau de înțelepciunea acelui demers pro-Băsescu; unul la fel de frenetic ca ”Apelul” care îi cere azi lui Traian Băsescu să demisio