Dacă nu aveţi timp sau bani să mergeţi pe litoralul românesc, malul Dunării poate fi varianta ideală
pentru petrecerea unui weekend în timpul verii. RL vă prezintă trei plaje mai puţin cunoscute, aflate
la maximum 60 de kilometri de Bucureşti.
Trebuie să faci pe detectivul ca să găseşti plajele de pe malul Dunării. Nici vorbă de indicatoare, trebuie să te bazezi numai pe localnici. Ajunşi în oraşul Giurgiu, suntem îndrumaţi spre piciorul „podului prieteniei". „Acolo veţi fi uimiţi!", suntem asiguraţi. O luăm spre locul cu pricina. Nu e nici un indicator spre plajă. Ne despărţim la un moment dat de drumul spre vamă, urmând o cale îngustă, betonată. Traversăm un podeţ, vedem în dreapta un canal, dominat de mâl şi gunoaie, în care îşi afundă undiţele pescarii, şi ne avântăm spre necunoscut. Vegetaţia devine tot mai abundentă. Se ridică din ce în ce mai mult, peste noi, silueta metalică a podului cel mare, al prieteniei, construit în anii ‚50, care face legătura între România şi Bulgaria. De sus, de la piciorul podului, un soldat plictisit ne aruncă o privire confuză.
Umbreluţe şi castele de nisip
Un drumeag prăfuit şi plin de gropi ne deschide apoi calea prin pădure, în final abandonându-ne într-un luminiş. Coborâm câteva „trepte", pe malul abrupt, descoperind o plajă întinsă, pierdută spre orizont, până în locul unde pădurea decide să se arunce ea însăşi în Dunăre. În dreapta noastră, podul. Fâşia de nisip, lată de cel puţin zece metri, se încumetă şi pe sub construcţia metalică. E mijlocul săptămânii, dar sunt totuşi mulţi oameni pe plajă, mai ales copii, că doar e vacanţă. Unii stau întinşi la soare, pe cearceafuri, alţii se ascund de soare sub umbreluţe. În apă, nisipul e la fel de fin. Te îndepărtezi câţiva metri de mal şi apa e încă mică, până la brâu. Ceva totuşi ne aduce aminte de litoralul românesc - gunoaiele
