In articolul precedent cu acelasi titlu Miron Damian face o analiza a ceea ce multe ziare au numit “dezastrul de la bac”. Analizand pe rand responsabilitatile actorilor implicati, elevi, profesori, parinti, minister, Miron demonstreaza ca nici unul dintre ei nu poate fi socotit vinovat pentru ceea ce s-a intamplat. Mai mult, asigurarea desfasurarii unor examene corecte este un prealabil pentru orice solutie a problemelor cu care se confrunta invatamantul romanesc. Subscriu la cele afirmate in acest articol. Dar as vrea sa merg putin mai departe si sa vorbesc despre ceea ce ar trebui facut pentru ca sa nu mai traim o astfel de “rusine nationala”.

Pentru a raspunde la intrebare ar trebui mai intai sa stabilim daca procentajul de 44% de promovabilitate este unul rusinos. Putem sa privim problema in termeni relativi si sa comparam cu rezultatele precedente. Dar daca judecam onest, trebuie mai degraba sa spunem ca rusinoase erau procentele de peste 80% care se inregistrau in unele judete in anii trecuti. Cine a crezut vreodata in valabilitatea acestor rezultate asemanatoare cu productivitatile la hectar raportate pe vremea lui Ceausescu ? Dar nu ne-am rusinat sau indignat in legatura cu ele sau atunci cand am facut-o ne-a trecut repede. De altfel, si in acest an, harta promovabilitatii pe judete arata o corelatie evidenta intre procente si prezenta camerelor de luat vederi ; n-ar trebui atunci sa ne rusinam de rezultatele prea bune din unele locuri ?

Putem de asemenea sa facem o comparatie cu rezultatele din alte tari, unde “masacrul de la bacalaureat” * de la noi a fost relatat in ziare. Am citit o comparatie cu bacalaureatul francez unde promovabilitatea este mult mai ridicata. Ar trebui insa atunci sa comparam cele doua sisteme de invatamant, unul cu traditie si altul care este in permanenta tranzitie, supus la nenumarate reforme contradictorii in ultimi