Reportajul realizat de istoricul Florin Anghel pentru Ediţia de Colecţie a cotidianului „Jurnalul Naţional", din 4 iulie, dedicată clădirilor-monument istoric din ţară, aşează municipiul Constanţa, în opinia mea, exact în locul simbolic care i se cuvine în acest moment: către finalul suplimentului (paginile 22-23, dintr-un total de 32), cu imaginile cele mai dramatice (ilustrând cele mai avansate stări de degradare), cu textul elaborat în cele mai dure tonuri. Din această margine de material editat, din această extremă îndreptăţit critică, cei de la „Jurnalul Naţional" au preluat, însă, formula care dă titlul Ediţiei de Colecţie: „Portretele dezastrului"...

Invitaţia la reflecţie formulată de Florin Anghel implică cititorul într-o excursie imaginară prin centrul vechi al Constanţei - un colaj policrom de ruine, clădiri abandonate, haite de câini vagabonzi, zone urât mirositoare, localuri stridente şi locatari dubioşi, într-un labirint de bălării şi de moloz. Sunt incluse referiri la construcţiile semnificative ale Peninsulei (Cazinoul, Sinagoga de pe strada C.A. Rosetti). Sunt incluse, de asemenea, scurte reconstituiri ale unor evenimente istorice relevante pentru subiectul dat. Sunt puse în lumină numeroase cazuri punctuale de indolenţă şi sunt trase numeroase semnale de alarmă. Lipsesc - oarecum inexplicabil - din textul lui Florin Anghel doar responsabilii, enunţaţi cu prenume şi nume. Fără îndoială, însă, fiecare dintre noi îi poate lesne identifica.

Paradoxul este că Florin Anghel şi cei pe care îi critică în ieşirile sale publice ori de câte ori are ocazia - reprezentanţii autorităţilor locale, în frunte cu primarul Radu Mazăre - exprimă, în fond, acelaşi lucru, aceeaşi stare de fapt. Diferă doar viziunile, sistemele de valori care determină argumentaţiile şi, în ultimă instanţă, sentimentul cu care fiecare dintre ei priveşte către ghena în care zac