Mijlocaşul adus de la Rapid Bucureşti, Sorin Frunză explică dece şi-a dorit atât de mult să vină la Oţelul, club la care îşifăcuse junioratul. "Sunt din nou acasă şi ştiu de când eram mic căera un toboşar în tribune, ceva ce n-am întâlnit nicăieri", spuneSorin Frunză care, deşi la apus de carieră, manifestă o formăsportivă de invidiat
L-am dus pe Frunză în pădure. Nu numai de dragul jocului decuvinte, ci şi pentru că în vecinătatea hotelului "Bilderberg KleinZwitserland" nu găseşti altă privelişte. Am încercat să găsim obancă pentru ca interviul să fie cât mai relaxat, dar codrulolandez nu-i frate cu românul. Tip cu un simţ al umorului foartedezvoltat, Sorin nu s-a lăsat surprins de nicio întrebare.
- Sorine, ai declarat anul trecut că marele tău vis e săjoci la Oţelul. Ai vorbit serios?
- (zâmbeşte scurt) N-am spus-o doar de dragul de a deschide gura.Aici am jucat în copilărie, tot aici mi-am făcut junioratul şi îmidoream enorm să joc la echipa mare. Aveam idoli din acea formaţie,pe Viorel Tănase şi pe alţii, avusesem ocazia de a sta în vestiarcu ei. Chiar dacă pare un clişeu, acesta a fost visul meu. Mai alescă încă din acel vremuri era un toboşar în tribune care măcopleşea. Se auzea tâdâm-tâdâm, era ceva nemaipomenit. N-amîntâlnit aşa ceva nici în Giuleşti, unde se ştie că este oatmosferă foarte frumoasă.
- Tot tu spuneai că şi băiatul tău te voia laGalaţi…
- Da, el mă întreba de ce nu vin la Oţelul ca să stau cât mai multcu el acasă. Nu realizează ce înseamnă acest club pentru mine lacare am jucat de la cel mai mic nivel. Viaţa a făcut însă să plecîn alte oraşe şi abia acum, la 33 de ani, să revin la prima meadragoste. Sper să-mi fac cât mai bine treaba aici, aşa cum am făcutla celelalte echipe.
"Negocierile cu Oţelul, nici douăminute!"
- Tot tu ai spus că atunci când aveai şansa de a juca lapr
