- Istoric - nr. 819 / 8 Iulie, 2011 Ultimul articol din volumul Mustul care fierbe la care vom face referire poarta titlul "Setea de autoritate” si a aparut in revista "Tara noastra”, an VI, nr. 1, din 4 ianuarie 1925, p. 1. Acesta debuteaza prin semnalarea bunului plac prin care era condusa, era stoarsa din punct de vedere economic, era terfelita socialmente Basarabia de catre niste pigmei ajunsi, cica, autoritati ale statului roman in aceasta provincie, oameni de mana a doua si a treia, urmarind exclusiv interesul personal. Un cunoscut intors dupa un sejur la Chisinau ii relata publicistului "[…] de bunatatea si zapaceala populatiei indigene, de navala aventurierilor ridicati pe spinarea ei, imi arata exemple de imbogatire fantastica din partea intrusilor si-mi semnala paralel cu fierberea launtrica, primejdia permanenta care ne paste la frontiera. Tabloul, zugravit de dansul, era in adevar intunecat si nu se deosebea de cliseul uzat al tuturor exploatarilor coloniale de demult, decat prin amaraciunea pe care-o lasa in urma, fiind in joc nu o semintie barbara, ci niste bieti oameni rupti din sufletul nostru”. Cauza intrevazuta de calator si – implicit, de Octavian Goga – este lipsa de autoritate ("Basarabia n-are stapan”, "Moldovenii s-au saturat de zei minori”, "Basarabia vrea un stapan”); prin cuvantul stapan trebuie, de fapt, sa intelegem implicarea unei/unor personalitati puternice, prin autoritatea morala si prin autoritatea politica, legislativa si executiva, care sa actioneze absolut dezinteresat si care "sa se devoteze destinelor celor trei milioane de oameni dintre Nistru si Prut”. Acelasi scenariu putea fi regasit si in Transilvania: si acolo lichelismul si fanariotismul social-politic au dus la instrainarea sufleteasca; iar acest lucru se datoreaza mai ales faptului ca "In Vechiul Regat, viata publica patimeste de acelasi marasm”. Balciul politic, medio