Familia, elevul, profesorii constituie triumviratul responsabil pentru rezultatele din învăţământ

E atât de simplu să dai vina pe alţii când tu însuţi ai greşit! E cea mai uşoară cale! Şi, din păcate, această cale a devenit o tradiţie, un fel de-a fi, pentru majoritatea românilor. Pe vremea regimului comunist toată lumea dădea vina pe Ceauşescu. În bună măsură oamenii aveau dreptate pentru că atunci libertatea de a-ţi alege propriul viitor era limitată de îngrădirea libertăţii de mişcare, a libertăţii de expresie şi a multor alte libertăţi. Comunismul oferea, în schimb, locuri de muncă la toţi absolvenţii de licee, de facultăţi ş.a.m.d. Mai mult decât atât, îi sancţiona penal pentru parazitism, pe cei care, pentru că nu voiau, nu aveau un loc de muncă. Au venit evenimentele din decembrie '89, a căzut regimul comunist şi ne-am trezit cu toţii liberi. Liberi să studiem oriunde în lume, liberi să muncim în străinătate, liberi să ne exprimăm, liberi să ne alegem conducătorii, liberi să ne construim viitorul, într-un final, liberi să nu muncim, să fim muritori de foame sau să trăim de pe urma alocaţiilor propriilor copii. Din păcate, asta au înţeles mare parte din români, în frunte cu conducătorii din '90, Iliescu &Co. Săptămâna de lucru redusă, sărbători legale una după alta, pensionări la cerere cu ghiotura la vârste la care oamenii se aflau încă în putere. Să nu uităm de anii care-au urmat plini de pomeni şi parapomeni de la stat de am ajuns un popor de asistaţi. CULTUL NEMUNCII, asta s-a promovat în România după decembrie '89. O greşeală fatală ale cărei urmări ne costă scump acum. În acest context, poate fi lesne explicat şi eşecul din învăţământ. Din punctul meu de vedere, familia, elevul, profesorii, împreună, constituie angrenajul care asigură mersul înainte al procesului de învăţământ. Dacă unul dintre cei trei piloni nu pune umărul, ca să zic aşa, ang