Asistenţa medicală în judeţul Dolj este în suferinţă cronică. În lipsa unei baze de date cu istoricul pacientului, bolnavii sunt pasaţi de la un medic la altul fără să li se găsească o soluţie la problemele de sănătate.

Un astfel de caz este cel al lui George Lungu, de 58 de ani, care se chinuieşte de ani de zile prin spitale şi policlinici. Craioveanul a început să aibă probleme după o operaţie pe coloana vertebrală. În 1999, medicii neurochirurgi de la Spitalul de Urgenţă Craiova i-au extras o tumoră benignă de pe coloană. A urmat apoi un an de şedinţe de fizioterapie pentru a-şi recupera mobilitatea picioarelor. A reînvăţat încet-încet să meargă şi astăzi se deplasează greoi cu ajutorul cârjelor. Dar omul nu a scăpat doar cu atât. După câţiva ani de la operaţie, i-a apărut o tumoră la vezica urinară. Au urmat mai multe operaţii şi tratamente de recuperare, iar între timp omul s-a „pricopsit“ şi cu un diabet zaharat, dar şi cu hipertensiune.

Lună de lună, bolnavul merge la medicul de familie pentru a-şi primi medicaţia care îl ţine în viaţă. Printre medicamente sunt şi antiinflamatoare, care ar trebui să-i calmeze durerile cumplite de spate. Medicamentele însă nu prea îşi fac efectul, iar pacientul, în febra durerilor, caută o alinare la Serviciul de Ambulanţă sau la Unitatea de Primire Urgenţe (UPU) a Spitalului de Urgenţă Craiova. „Sunt nopţi în care durerea este cruntă, iar medicamentele pe care mi le dă doctoriţa de familie sunt prea slabe“, spune el.

Bolnavii cronic pot fi trataţi greşit la urgenţă

Cadrele medicale de la Salvare îi calmau durerile cu o injecţie, iar dacă acestea nu încetau, îl duceau la spital. La UPU era tratat ca orice urgenţă. I se făcea o radiografie, iar medicul (de obicei rezident) îi prescria un medicament care să-i calmeze durerea.

Aşa a ajuns bolnavul să-şi facă şi două radiografii în trei l