Faptul ca ambasadorul Statelor Unite la Bucuresti profita de un interviu care i se solicita de ziua nationala a tarii sale, pentru a denunta - din nou - coruptia, politicianismul sau abuzul de putere de care dau dovada unele institutii romanesti este o situatie bizara, din mai multe puncte de vedere.

El stie ca poate fi acuzat ca-si depaseste rolul si se amesteca in treburile interne care nu il privesc. Dar tot el prinde o foarte buna ocazie pentru a distila cateva lectii de democratie, semn ca si marele nostru aliat s-a cam saturat de inertia generala a clasei politice romanesti, foarte refractara la reforme. De ce nu vin americanii sa investeasca mai mult in Romania? Fiindca un investitor american risca, realmente, puscaria in tara sa, daca se dovedeste ca a dat mita ca sa castige un contract avantajos. In vreme ce responsabilul roman care cere insistent bacsisul de cele mai multe ori scapa basma curata, pentru ca legile si procedurile judiciare de aici sunt confuze, iar judecatorii si procurorii nu prea dau nimanui socoteala daca masluiesc sentinte. Deci, cantitatea de risc este disproportionala, ca sa nu mai vorbim de faptul ca sunt incalcate grosolan principiile liberei concurente. Cam acelasi lucru ne spun si institutiile europene de la Bruxelles: faceti o adevarata reforma in justitie, daca vreti sa va aliniati la standardele comunitare. Altfel spus, degeaba ati intrat in atatea structuri internationale si aveti locul vostru respectat in comunitatea natiunilor, daca sistemul vostru judiciar e plin de metehne din alte vremuri, sau este oglinda unei conceptii latifundiare absolut neoccidentala. Observatia e valabila si pentru proiectul nostru de a intra in spatiul Schengen. Nu trebuie sa o dam cotita, principala problema ramane coruptibilitatea vamesilor nostri, probabil ca prea putin speriati, chiar si de ultimele raiduri ale mascatilor, care i-au t