Lacul situat la 60 de kilometri de Bucureşti este căutat de cei care vor să petreacă o zi într-un loc liniştit, unde se poate ajunge uşor, şi unde se poate pescui în voie. Pregătiţi cu lansete, momeli, juvelnice, scăunele, umbreluţe, corturi şi grătare pescarii aşteaptă răbdători să le pice marea captură.
Vezi imagini inedite din Rezervaţia Larga Jijia, Delta din Moldova
Când noaptea se îngână cu ziua, iar stelele dau să se stingă, din apa liniştită încep să se ridice încet aburi grei. Nici vântul nu bate, nici valul nu tresare. În aerul tare doar păsările îşi fac concertul matinal. Simţi în nări un iz de mâl, stuf şi iarbă crudă înviorată de rouă. E mirosul de baltă al dimineţii. Atunci începe să tragă crapul.
La acest ceas al începutului de zi, după ce-au ieşit din satul Cămineasca şi au parcurs o postaţă de câmpie, şiruri de maşini se îndreaptă spre dig, în căutarea locurilor dinainte ticluite. Zgomotele înfundate, vocile scăzute pentru a nu speria peştii, îndemnurile mai mult prin semne trădează graba şi nerăbdarea lansării sculelor la apă.
Cei care vin cu cortul stau şi o săptămână la pescuit. Click pe imagine pentru FOTOGALERIE
Familiştii veniţi cu neveste, soacre şi copii dau ordine scurte de despachetare a bagajelor şi de pregătire a momelii. Se încarcă lansetele şi se pregătesc minciogurile. Undiţele se întind, iar juvelnicele sunt la îndemână, pentru că îndată va începe să mănânce carasul. Corturile şi grătarele sunt lăsate pentru mai târziu, fiindcă deja prima plută începe să ţopăie şi să fie trasă într-o parte sau pusă pe lat. A muşcat primul caras! Undiţarul va avea de muncă toată ziua, căci peşte este din belşug şi e foarte pofticios. Lansetele, încărcate cu mâncare în coşuleţ şi pregătite la un singur ac cu boabe de porumb, sunt plantate cu barca sau navomodelul. De acum, crapul poate veni oricând. P
