Că îi pică prost României sau nu, în septembrie Palestina va cere Naţiunilor Unite recunoaşterea ca stat.

În acest context trebuie înscrisă şi venirea lui Benjamin Netanyahu la Bucureşti. O asemenea vizită a unui premier israelian în România este una la douăzeci de ani. Şi nu a fost făcută pentru agricultură, energie au alte subiete care au fost invocate în conferinţele de presă de după întrevederile cu premierul şi preşedintele României. Israelul a dat startul "contradiplomaţiei", în încercarea de a găsi cel puţin 60 de state care să voteze la ONU împotriva creării statului Palestinian. O contrapondere simbolică la cele 100 de state pe care Autoritatea Palestiniană susţine că le-a găit pentru a sprijini recunoaşterea la ONU.

Că îi convine României sau nu, în septembrie va trebui să aibă o poziţie: pentru creare, împotriva ei sau o simplă abţinere în privinţa unei chestiuni ce ţine de cel mai vechi şi mai complicat conflict al lumii. Totuşi, cel care ar fi trebuit să contureze până acum această poziţie (dincolo de veşnica placă "pledăm pentru reluarea negocierilor directe între părţi") - Ministerul român de Externe - se răsteşte la presă supărat. "Speculaţiile privind poziţia de vot a României în eventualitatea introducerii unui proiect de rezoluţie ONU pe această temă sunt premature". Cu alte cuvinte, "lăsaţi-ne în pace, nu ştim, nu e cazul să ne întrebaţi acum, poate nu se va întâmpla". Dar se va întâmpla. Negocierile între cele două părţi sunt la punctul mort de mult timp, iar Autoritatea Palestiniană e decisă să meargă până în pânzele albe.

Şansele ca o asemenea iniţiativă să aibă deznodământul pe care şi-l doresc palestinienii sunt minime. Indiferent ce strategie vor aplica, întâi în Adunarea Generală, pentru o presiune suplimentară, şi apoi la Consiliul de Securitate sau invers, iniţiativa se va lovi mereu de veto-ul Statelor Unite. Ofic