O siluetă înnegrită de trecerea vremii, încremenită într-o tăcere blajină şi răbdătoare, la o răspântie de uliţe, îşi aşteaptă vizitatorii în faţa cărora să-şi depene povestea îndelungatei sale existenţe. Este vorba despre Biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”, înscrisă pe lista monumentelor istorice. Biserica a fost construită la începutul secolului al XIX-lea, în anul 1806, pe vremea împăratului Napoleon Bonaparte, drept urmare firească a sporirii numărului enoriaşilor, din Apahida, care se apropiau de 700 de persoane. Ea a înlocuit vechiul lăcăş de cult, menţionat de recensământul ecleziastic din 1733. Meşterul lemnar, Ioan Ghiran din Nadăş, este cel care a clădit biserica din Apahida. Pentru realizarea ei, a folosit bârne de brad, îmbinate atât în cheotori drepte, cât şi în cheotori nemţeşti. Lăcaşul are un plan dreptunghiular unitar pentru pronaos şi naos, iar la corpul central al construcţiei este adăugat altarul poligonal. Pronaosul a fost tăvănit cu grinzi, peste care se înalţă stâlpii de susţinere ai turnului clopotniţei, specific zonei Călatelor, chiar dacă între comunitatea comanditară şi meşterii lui Ghiran vor fi intrevenit multe solicitări de compromisuri. Turnul edificiului ecleziastic este prevăzut cu o galerie deschisă, cu arcade semicirculare, de toate părţile, peste care se ridică coiful octogonal al turlei, încununate de o cruce mare, fără turnuleţele caracteristice zonei de provenienţă.

Naosul are pereţii supraînălţaţi prin bolta sau cerimea semicirculară, împodobită la mijloc de un arc dublu, decorat prin încrestături asemănătoare cu ale celor întâlnite în Nadăşu sau Aghireşu. Iconostasul se înalţă până sub cerime și separă bolta altarului, de aceeaşi înălţime pe porţiunea pereţilor paraleli, dar continuată apoi prin obişnuitele triunghiuri sferice. Descrisă prima dată de Atanasie Popa, în1931, biserica adăpostea vechi ico