Sunt nevoit să mă repet pentru a nu mai ştiu câta oară. Dar o fac pentru a nu exista nicio undă de dubiu, de mercantilă speculaţie. Nu sunt un admirator, un fan, al preşedintelui Băsescu, dimpotrivă aş putea spune.
Este de notorietate că am pus umărul după umilele mele puteri la campania lui Mircea Geoană. Nu mi-e ruşine, nu mă dezic precum trădătorii sau oportuniştii de mucava. Aşa am crezut, aşa am simţi eu atunci. Şi nici nu o să spun precum alţii –după modelul patentat de Tudor Postelnicu: "am fost un dobitoc!". E plină ţara de caractere! Vorba lui Victor Eftimiu: "M-am săturat de lichele, daţi-mi o canalie!".
Cu toate simpatiile şi antipatiile mele, cred sincer că am rămas un om normal. Nu pot lovi, ataca un om pe nedrept numai pentru că nu-mi place culoare ochilor lui. Înţeleg patimile, pun şi eu suflet, mă autosugestionez, dar asta nu mă face să-mi pierd raţiunea. Mai ales când este vorba de România, de ţara mea.
Declaraţiile lui Traian Băsescu referitoare la războiul anti-sovietic, la trecerea Prutului pe 21 iunie 1941, mi s-au părut fireşti, normale. Ar fi fost aproape banale într-o societate normală! Un comentariu despre un fapt istoric.
Ar trebui ca în problemele de interes naţional să fim la unison, poate ar fi cazul să înţelegem că dezbinarea e păguboasă. Vorbe goale în aceasată Românie, care nu mai are popor, ci populaţie. Ţi-e şi jenă să pomeneşti de Neam, Ţară, Datorie într-o lume atominizată, operată de destin, supusă la o mişcare centrifugală. Aruncată în maşina de spălat popoare...
Cu ce a greşit de data asta Băsescu? "Văleu şi văleleu. S-a luat de Rusia! Ce ne facem?". Ce să zic! Dacă afirmi că Basarabia e românească deranjezi Kremlinul. De parcă am fost vreodată în relaţii bune cu "duşmanul nostru natural", cum numea Take Ionescu Rusia!
Inculţii care învaţă istoria de la Discovery au ajuns la concluzia că rusofobia
