- Cultural - nr. 820 / 9 Iulie, 2011 Cum sa nu iubesti un Siegfried modern, in armura de nea...? Departe de a fi perfecta, primesc de la prietenul Nicolae Baciut recentul sau volum de versuri astfel intitulat, alcatuit si tradus de minunatul intelectual care este prietena noastra, bucovineanca-bistriteanca prin adoptie - Elena M. Cimpan, poeta, critic literar si publicist de altitudine. Nicolae Baciut ramane acelasi fermecator coborator din surasul sorescian sau din ochiul verde-leustean al lui Nichita, inaltand durute iubiri dincolo de linia de sosire ("Cum ai fi fost tu,/ daca ai fi curs/ in viata mea?// Cum ar fi fost viata mea,/ daca s-ar fi scurs/ in alta viata?/ Dar moartea mea, / daca nu s-ar fi oprit in alta moarte?” ("Curgere”), ori intrecanduse, deasupra orasului, cu motanul lui Bulgakov si ingerii lui Chagall... "Acesta sunt eu,/ mare sau mic -/ si cand tac/ si cand tic.// Acesta sunt eu,/ intre tot si nimic -/ si cand poc/ si cand pic!// Acesta sunt eu,/ intre scrisoare si plic -/ si cand clac/ si cand clic.// Acesta sunt eu -/ lacrima lui Dumnezeu!” / (...) "Das bin ich,/ gross oder klein,/ wenn ich tack,/ wenn ich tick.” ("Autoportret/ Selbstbildnis”). Cum sa nu iubesti un poet care scrie, cu mana ingerului, astfel, despre "Arheologie”: Ultimii arheologi au mai gasit doua cani de lut, prinse toarta in toarta – erau inclinate fata-n fata, ca si cum una pe alta se iarta. Gurile lor erau arse de buzele ce le-au atins. din ele au curs lapte si miere, din ele au cineva a nins cu soapte. Cele doua cani au fost ingropate de vii – mai au si acum rani si cioburi langa ele, ca niste copii. Ultimii arheologi continua sa sape – dar canile din nou vor sa le-ngroape pan’ la sfarsitul lumii, aproape – departe. Personalitate cu esente tari, cu arderi pana la scrum ("Poemele mele,/ salbatice poeme/ in care invatam si eu,/ sa zbor/ ca un strain/ c