Un simplu pod de vamă, “aruncat” peste Someşului Mic, menit a asigura veniturile abaţiei benedictine romano-catolice de la Cluj-Mănăştur, a fost factorul care a determinat naşterea unei comunităţi înfloritoare, care astăzi numără 13.500 de locuitori. “Podul Abatelui” sau “Podul Abaţiei”, construit în Evul Mediu, în zona comunei Apahida, a concentrat în apropierea lui, pe lângă slujbaşii abaţiei însărcinaţi cu încasarea taxei de trecere, o populaţie sedentară, de agricultori, atestată documentar încă de la 1236. Satul pe care comunitatea respectivă l-a constituit era cunoscut sub numele de “Apathida” – azi Apahida – nume care aminteşte de obârşia actualei comune.

Situată în nord-vestul Podişului Transilvaniei, pe malul drept al Someşului Mic, comuna Apahida are în componenţă opt sate: Apahida (satul de reşedinţă), Bodrog, Câmpeneşti, Corpadea, Dezmir, Pata, Sânnicoară, Sub Coastă. Drept vecini, în partea de sud-vest Apahida se mărgineşte cu comuna Feleacu, în vest cu municipiul Cluj-Napoca, în nord cu comuna Chinteni, în nord-est cu comuna Jucu, iar în sud cu comuna Cojocna. Săpăturile arheologice au pus în evidenţă, pe teritoriul comunei, existenţa unei vaste aşezări rurale, precum şi a mai multor “villae rusticae”. Faptul că zona pe care se află comuna Apahida a fost locuită din cele mai vechi timpuri este susţinut de descoperirea unui cimitir celtic din secolele III-II î.Hr. Continuitatea locuirii acestui spaţiu este confirmată şi de identificarea, în mai multe puncte ale comunei, a traseului vechiului drum roman de pe valea Someşului. Mormintele goţilor care au trecut peste aceste meleaguri în secolul V d.Hr., demonstrează faptul că populaţia a continuat să existe şi după retragerea administraţiei romane din Dacia. Gepizii au lăsat şi ei urme ale trecerii lor prin Apahida. Două tezaure, ale acestei populaţii nomade, au fost descoperite în 1889, respectiv 196