- Editorial - nr. 820 / 9 Iulie, 2011 De douazeci de ani, invatamantul romanesc este bulversat de reforme generate de o dorinta diabolica de distrugere si a acestui sector. Pe zi ce trece, ni se confirma teoria ca politicienii nostri sunt pusi numai pe lichidare, pe jaf, razbunari si tradari. Daca industria, agricultura, turismul si serviciile mai pot fi readuse intr-o stare de normalitate, intr-un interval de timp mai scurt, urmarile din invatamant sunt de-a dreptul dramatice si va trebui o perioada indelungata pentru revenirea la matca. Urmarile acestor experimente, catalogate reforma, se vad in primul rand in calitatea profesorilor si a fortei de munca. Pe vremuri, la o facultate dintr-o universitate de stat, care pregatea cadre didactice, era o concurenta de 15-25 de candidati pe un loc, selectia la admitere fiind foarte riguroasa. Apoi, cei care optau pentru invatamant erau obligati sa sustina examenele de definitivat, grade didactice, cu pregatiri in centre universitare, comisii, lucrari de diploma etc., etc. Sa-mi fie cu iertare, dar sa ajungi profesor pe vremea socialismului presupunea munca multa si seriozitate. Astazi, fara sa supar pe nimeni, urmezi o facultate particulara, achiti o taxa unui specialist pentru intocmirea diplomei de licenta si te prezinti la titularizare. Daca ai noroc sa scoti o nota de sase-sapte, ai ajuns din nu stiu ce profesie, profesor titular sau suplinitor. Culmea ironiei, daca cel care a ajuns pe usa din dos, sa predea elevilor o anumita disciplina, asa va trata si pregatirea lor. Vreau sa spun ca la capitolul calitate sunt multi dascali corigenti, mai ales in mediul rural. Astazi, toti parintii isi vor copiii absolventi de liceu si de facultate, chiar daca acestia au inclinatii spre o meserie, asa ca, se investeste masiv in instruirea copiilor. Asa zisele "principii” democratice, care apara "drepturile elevilor” si-l desconside