Singurul Muzeu al Agriculturii din România a luat viaţă în Bărăgan, în urmă cu 21 de ani, în incinta unei foste fabrici de mobilă. De-a lungul a două decenii sute de mii de vizitatori au trecut pragul acestui lăcaş unic de cultură din ţară şi chiar din lume, care adăposteşte piese unicat, de o valoare inestimabilă.
De cum intri în curtea Muzeului primul lucru care îţi sare în ochi este Biserica Poiana, ce datează din anul 1737, fiind realizată manual, din lemn, care asigură toate serviciile religioase pentru Parohia „Buna Vestire”.
Documentele care vorbesc de începuturile ei sunt relative confuze. Cert este că la Poiana de Jos, pe o moşie megieşească, locuită de moşneni, documentele atestă la 1737, prezenţa bisericii cu hramul „Sf. Ierarh Nicolae“, edificiu construit din lemn de stejar, cu acoperiş din şindrilă veche.
Bolta bisericii a fost pictată, în anul 2001, de către artistul Ion Nicodim, în tehnica uleiului pe pânză. GALERIE FOTO DIN SĂLILE DE EXPOZIŢIE ALE MUZEULUI NAŢIONAL AL AGRICULTURII
Acelaşi artist a realizat şi candelabrul de lemn ce simbolizează heruvimi ţinând în mâini făclii. În primăvara lui 2004, au fost înlocuiţi stâlpii care încadrează intrarea pridvorului, în timp ce icoanele din registrele superioare ale catapetesmei au fost realizate de pictorul Ion Grigorescu.
Locul în care dorm batozele şi locomobilele. În momentul când păşeşti în marea sală de expoziţii a Muzeului Agriculturii privirea îţi este furată de imensele utilaje agricole folosite de străbunii noştri pentru lucrarea pământului, acum 100 de ani. Găsim aici tractoare Lanz-Bulldog sau Fordson, semănători Rud- Sack sau Praner, secerători, pluguri, batoze, locomobile sau maşini de treierat, multe dintre ele în perfectă stare de funcţionare. „Multe dintre utilajele agricole pe care le avem în patrimoniu le scoatem, de câteva ori pe an, la tot felul de manife
