Un drum anost, pe soseaua de centura a Bucurestiului, apoi printr-o comuna ca oricare alta si, dupa o curba, in fata se deschide un "peisaj" cu care nu esti obisnuit: un lan de grau, lac cu stufaris, doua scene uriase si altele mai mici, un parculet de distractii, corturi, rampe pentru biciclisti ce se rotesc in aer...
Dupa trei ani printre betoane si unul de pauza, festivalul Bestfest din luna iulie a acestui an si-a ales ca decor iarba. Nascut in vara lui 2007, an fast, cand concurenta cu concertele monstrilor sacri ai muzicii rock a fost acerba, festivalul a avut succes si a stabilit noi standarde in organizarea de astfel de evenimente in Romania. Stacheta a fost fixata sus si anul acesta, desi buletinele meteo anuntau vreme ploioasa, problemele organizarii unui eveniment mamut in plin camp au fost mari, iar concurenta altor manifestari de gen, in plin centru al Bucurestiului, a fost, si ea, redutabila. Dar organizatorii n-au renuntat, iar miza lor era mare: bucurestenii sunt satui de concerte organizate pe scene improvizate intre blocuri, iar daca reusesti sa le oferi un festival cu conditii decente, in aer curat, unde sa uite de nebunia orasului, atunci i-ai cucerit pentru urmatorii ani.
Boxe la maxim, carti, hamacuri, sporturi extreme
Rock ... Din fericire, riscul a meritat, iar Bestfest 2011 s-a transformat intr-o reusita, in primul rand pentru ca a propus spectatorilor un soi de tabara de vara in natura. Rareori iti este dat sa vezi un public atat de divers: mamici cu copii de cateva luni in brate, motociclisti cu figuri fioroase si suflete mari, pustani exuberanti, de 14 ani, veniti in gasca, oameni simpli, din satele din jur, si tineri sofisticati. "Bestfest Park" a incercat sa ofere fiecaruia un punct de atractie, si m-am bucurat sa vad cum, uneori, "rolurile" s-au inversat, cum tinerii preocupati de cele mai
