- Comentariu - nr. 820 / 9 Iulie, 2011 Am reunit in acest titlu doua maxime din paremiologia populara romanesca, intrucat ele pot fi aplicate foarte bine situatiei actuale din invatamantul romanesc. Vesnic bulversat, mereu aflat sub zodia improvizatiilor si a experimentelor, continuu supus presiunilor negative din societate si din partea clasei politice, invatamantul nostru si-a aratat "roadele” la sfarsitul acestui an scolar, prin deplorabilele rezultate din prima sesiune de bacalaureat. Din pacate, ele sunt doar varful aisbergului, iar lumea romaneasca culege ceea ce a semanat in randul tinerilor vreme de douazeci de ani: superficialitate, nepasare, discreditarea valorilor, promovarea antimodelelor, ingradirea motivatiei de a invata. Dupa 1990 a intervenit o perioada de relativa normalitate, prin repunerea in drepturi a invatamantului teoretic, a celui umanist in primul rand, dupa ce, in ultimul deceniu de comunism, in jur de 85% din clasele din invatamantul preuniversitar erau de mecanica sau profesionale. Ca aceasta schimbare, benefica in sine, a venit prea brusc, este adevarat, iar dascalii nu aveau totdeauna pregatirea necesara pentru aceasta noua incercare profesionala. Unde mai punem ca tot pe atunci a avut loc cea mai mare "migrare” a profesorilor, pe baza unor criterii discutabile: starea sanatatii, numarul de copii ("famelie mare, coane Fanica”) si, nu in ultimul rand, apartenenta la celebrul Front al Salvarii Nationale (FSN). O bulversare ulterioara a reprezentat-o aparitia manualelor alternative, pe fondul vesnicelor schimbari din programele scolare. Fiecare ministru al Invatamantului a inceput cate o reforma si, slava Domnului, s-au perindat atatia ministri, cu grade diferite de legatura cu problemele educatiei. A intervenit, evident, si concurenta intre edituri, iar acestea au adoptat o strategie de asteptat pentru a primi dreptul sa editeze manualele