Mihai Stoica dezvăluie pentru ProSport strategia pe care oaplică atunci când umăreşte transferul unui jucător. Urăşte canumele să-i fie propuse de impresari sau de prin ziare. Şi preferăsă aducă fotbalişti care evoluează constant la cluburile lor, fărăîntreruperi lungi. "Un jucător bun e unul care joacă", e filozofialui la acest capitol.
Meme, nu pot să nu observ că îţi place să controlezi totul laechipă…
Nu există un conducător care se respectă să nu aibă control asupratuturor lucrurilor ce îl înconjoară. Boala românului esuperficialitatea.
Îţi calculezi bine paşii?
Da. În Bucureşti am venit numai când am fost pregătit. Am stat 11ani la Galaţi şi am fost apoi "de decor" doi ani la Steaua. Laînceput nu am influenţat decât aducerea unor jucători... Am luat-otreptat. Am fost ca un antrenor care îşi începe de jos munca. Aşaam ajuns să capăt experienţă.
Nu te-a speriat Bucureştiul la început? N-a fostdificil?
Să ştii că m-am adaptat destul de repede. Dar ca să îţi răpund laprima întrebare... Da, îmi place să controlez totul, să amresponsabilitate. Nu îmi place să stau în umbră. În umbră nu tebronzezi.
L-ai adus la Steaua pe Ghionea. A fost o reuşită. DarOchiroşii? Ce s-a ales de el...?
Nu stau acum să îmi pară rău că nu a ajuns sus. Fiecare îşi decidesoarta. Când cineva îmi înşală aşteptările, nu mai contează pentrumine. Şi aici nu e vorba neapărat de Ochiroşii.
"Toatălumea îi propune jucători lui Gigi!"
E greu să faci transferuri la Steaua?
Una e la Oţelul, alta e la Steaua. De regulă, vorbim desprefotbalişti de valoare care, dacă nu îi iei tu, pot ajunge la alteechipe. De exemplu, la Oţelul îl urmăream pe Cursaru. A ajuns laBacău şi a devenit golgheterul campionatului. Apoi ce s-a întâmplatcu el? Am greşit sau nu? E important să reduci riscurile. Cel maigreu e să refuzi jucătorii. Când eşti l
