"M-am nascut bucuroasa"
- In ultimele aparitii de pe micul ecran, in juriul concursului "Dansez pentru tine", la fel ca si pe scena Teatrului de Comedie din Bucuresti, publicului i se infatiseaza o Emilia Popescu infloritoare, iradianta, mai frumoasa ca niciodata. V-a iesit norocul in cale?
- Ma bucur foarte mult ca se observa o schimbare. Mi s-a mai spus. Mi-am redobandit echilibrul si linistea interioara si m-am impacat cu mine insami, dupa o lunga perioada foarte grea. Totul se datoreaza unei iubiri foarte frumoase, care-mi ofera liniste, nu doar mie, ci si copilului meu. Ceea ce este esential. Sunt foarte norocoasa, pentru ca noul barbat din viata mea este un dar. Iubirea este un dar, mai ales in epoca asta, cand parca oamenii se indeparteaza unii de ceilalti. Si in iubire ai nevoie de o stea norocoasa. Trebuie doar sa crezi in ea. Trebuie sa stii sa astepti si sa ai sufletul deschis, sa crezi in Dumnezeu si in bunatatea Lui.
- Cea de a doua iubire a vietii, teatrul, pare insa implinita demult. Jucati la foc continuu in spectacole cu bilete epuizate si salile pline de spectatori in delir. Cum se explica aceasta intoarcere spre teatru a oamenilor in plina nebunie a internetului si televiziunii?
- Intr-adevar, a existat un moment in care oamenii au mai uitat de teatru, fiindca era atat de ravasitor si de spectaculos ceea ce se intampla pe strada, in Romania, si fiindca asaltul ziarelor de dupa revolutie era de-a dreptul aiuritor. Dar asta s-a intamplat in anii '90-'91, iar apoi, treptat, publicul a revenit in sali. Explicatia consta in faptul ca spectacolul strazii, presa, televiziunea nu mai ofereau nimic valoros si plin de substanta, nu raspundeau nicicum noului orizont sufletesc al oamenilor. Cei care vin la teatru sau merg la concerte si la muzee reprezinta un procent mic, poate de 10%. Unii dintre ei au primit
