"Multumesc, draga parinte Pantelimon"
Am citit un articol care simt ca-mi va schimba viata in bine. Este vorba de interviul realizat cu parintele Pantelimon, "Despre dragoste" din "Formula AS" nr. 973 din iunie. Mi se pare atat de fantastic, atat de plin de harul lui Dumnezeu, incat simt ca ma umplu de iubire! Este a treia zi de cand l-am citit si continui sa am ochii in lacrimi, de fiecare data cand ma gandesc la el. Poate ca si experientele trecute ma fac sa traiesc un entuziasm asa de mare. Eu chiar am trait si simtit toate acele cuvinte, pline de intelepciune, despre iubire si Dumnezeu. Va spune asta un barbat care-L cauta pe Dumnezeu de foarte multi ani.
La inceput, am fost ateu. Imi venea greu sa cred in ceva. Fosta mea sotie (pentru ca din pacate am divortat de ea, acum trei ani) trecuse la cultul Martorii lui Iehova. Am vrut sa ma despart de ea din cauza asta, dar nu inainte de a vedea in ce crede. Astfel ca am formulat 20 de intrebari legate de religie si le-am adresat catorva biserici mai importante, in ochii mei, apoi am studiat Biblia si am facut diferentele necesare. Mi s-a parut ca nu exista nimic rau in credinta sotiei mele si i-am respectat dreptul sa aleaga cum vrea. Lucrurile nu au evoluat insa bine intre noi si incet, incet ne-am indepartat. Inevitabilul s-a produs: am divortat la cererea mea, desi stiam cat de grav este in ochii lui Dumnezeu un divort. Dupa acest episod, am intrat cu forta in alta relatie si... traind cu acelasi tip de femeie (temperament flegmatic, trasaturi comune), exact asa cum spune si parintele Pantelimon, Dumnezeu m-a pus la incercare pentru a vedea daca mi-am insusit lectia de viata si povetele lui. Si iata ca minunea s-a produs! (Eu cred cu tarie ca Dumnezeu inca mai face minuni, ca este prezent activ in viata noastra, daca il acceptam si noi!)... Deci, am reusit sa ma ridic peste blocajul din prima casni
