Ioana Mihăilescu şi Gabriela Tiparu sunt singurele locuitoare ale satului Viile, aflat în mijlocul unui câmp pe drumul care leagă comuna Scrioaştea de Stejaru. Cele două femei nu au vecini. Merg doi kilometri pentru a-şi cumpăra o pâine şi trăiesc practic izolate de restul comunităţii.

Satul Viile este cunoscut printre locuitorii din zona oraşului Roşiorii de Vede drept “ Ciotul”. Titulatura dată de oamenii locului i se potriveşte la propriu pentru că asta şi este satul: un ciot de civilizaţie. Singurele locuitoare ale celui mai mic sat din Teleorman sunt două femei: Ioana Mihăilescu de 78 de ani şi Gabriela Tiparu, nepoata bătrânei, în vârstă de 35 de ani. Cele două au rămas singurele urme de civilizaţie în satul în care restul caselor sunt părăsite. Pentru mătuşa Ioana şi nepoata Gabriela noţiunea de “ vecin” nu mai există de 12 ani. Bătrâna îşi aminteşte că a venit în satul Viile în 1956 şi alături de ea şi soţul ei, comunitatea număra 50 de persoane. “ Când am venit aici erau 50 de oameni, vreo 14 case. Era un sat mic, dar nu pustiu ca acum. Erau oameni gospodari care aveau păduri şi pământ. După ce li s-au luat pământurile oamenii au plecat, unul câte unul. “ povesteşte femeia. Bătrâna care a asistat la depopularea satului în ultima jumătate de deceniu spune că prin 1993-1994 i-au plecat ultimii vecini. “ Atunci a plecat ultima familie. Bărbatul meu nu a vrut să plece. A zis că aici e casa lui şi aici moare. Şi a murit în 1999. De atunci am rămas doar eu şi nepoata mea în Viile” îşi aminteşte Ioana Mihăilescu. Bătrâna are doi copii, o fată care locuieşte în satul Băduleasa şi un băiat care stă în Turnu Măgurele. “ Gabriela e nepoata mea, din partea fetei mele. A stat aici de la şapte luni. Ea a rămas să aibă grijă de mine” spune bătrâna.

Citeşte mai multe în săptămânalul ADS Alexandria.