Hidrofobia sau teama patologica de apa este o tema foarte putin abordata, desi se estimeaza ca o persoana din zece este atinsa de acesta fobie. Nebagata in seama, atitudinea de respingere a apei se poate transforma intr-un handicap.
Fobia aceasta imbraca diferite forme, mergand de la indispozitie, pana la frica morbida ce apare numai la simpla idee de a pune piciorul in apa. Unii hidrofobi nu pot sa-si bage capul sub apa, altii sunt incapabili sa inoate, daca nu au aripioare sau alte auxiliare, potrivit Sante.
Nu se ia in calcul un comportament dobandit. La origine, sta mai degraba o experienta dureroasa (accident, traumatism) sau simplul fapt de a nu fi incercat vreodata sa inveti a inota. De retinut, insa, ca anumiti parinti transmit inconstient angoasele lor copiilor, punandu-i exagerat in garda, atunci cand vorbesc de pericolele intrarii in apa.
Si daca un copil are rari ocazii de a frecventa piscinele sau marea, este explicabila imposibilitatea de a se acomoda cu apa, de a accepta scaldatul si astfel riscul dezvoltarii propriilor temeri creste.
Hidrofobia nu inseamna neaparat suferinte care necesita consultarea unui medic sau un tratament special. Impiedica scaldatul si adesea alte activitati acvatice.
Totusi, se poate inregistra ca un handicap din punct de vedere social si familial. De exemplu, parintii ori bunicii, care, de teama "crampelor" abdominale, nu-si insotesc copiii/nepotii la piscine sau la mare, nu se joaca cu ei in apa sau macar sa le asigure protectia,
Si totusi, cum te poti obisnui cu apa
Practicand terapia cognitiva si comportamentala, urmand cursuri speciale intr-un bazin de inot, incetul cu incetul starile de anxietate sunt gestionate. Incepeti prin a va obisnui cu apa nu prea adanca, initiindu-va in tehnicile de inot, apoi stapaniti-va frica in apa mai adanca.
