Indiferent cum s-ar numi regimul de la Moscova, Rusia va rămâne ceea ce e de la Ivan cel Groaznic încoace: o putere cu vădite ambiţii imperialiste.

Declaraţiile lui Traian Băsescu despre Trecerea Prutului au iscat, dincolo de Urali, o reacţie isterică, mai ales la nivelul presei, văzute peste tot în lume, inclusiv în Maica Rusie, devenită mai nou, prin fardare violentă, o Lady cu călcâiele crăpate, purtătoarea de cuvânt a opiniei publice. Din nenorocire, cu mici excepţii, între care aş consemna-o pe cea întruchipată de Gabriel Andreescu, presa noastră, zisă şi românească, nu s-a angajat în polemica necesară, cerută de Istorie şi de Adevăr, cu presa muscălească.

Dacă ar fi făcut-o, cititorii şi telespectatorii ar fi descoperit o realitate care ar fi putut să-i descumpănească niţel. În acord cu autorităţile de la Moscova, presa din Rusia rusă a scris despre 22 iunie 1941 deloc diferit de ceea ce scria, pe vremea Măreţei URSS, „Pravda" şi „Literaturnaia gazeta": agresiune fascistă, crimele fasciştilor români, eliberarea Europei de sub jugul fascist.

Replicând prompt, Traian Băsescu a declarat că Moscova n-are de ce să se supere: URSS nu mai există. Există doar Federaţia Rusă. Corectă din punct de vedere diplomatic, afirmaţia domnului preşedinte nu rezistă din punct de vedere al realităţilor. Deşi pe harta lumii e trecut mai nou numele de Federaţia Rusă, URSS n-a dispărut. Şi din simplul motiv că Federaţia Rusă e, în planul intereselor geopolitice, tot URSS. Aşa cum pe vremuri, în acelaşi plan URSS tot Rusia a fost. Ce vreau să spun prin asta? Că, indiferent cum s-ar numi regimul de la Moscova, Rusia va rămâne ceea ce e de la Ivan cel Groaznic încoace: O putere cu vădite ambiţii imperialiste.

Unitatea de înţelegere a lumii în cazul ruşilor, indiferent de opţiunea lor politică, ne e dovedită, printre altele, de un fapt. La Conferinţa de Pace d