Sportul nu urcă PIB-ul, dar poate reda încrederea unei naţiuni.

Cine ar fi crezut? Mii de oameni au ieşit în stradă sâmbătă seara pentru a sărbători victoria boxerului Lucian Bute. Aşa ceva nu s-a mai văzut de la izbânzile fotbaliştilor din „generaţia de aur". Cum de a fost posibil? Boxul, chiar dacă a adus României medalii europene, mondiale şi olimpice la amatori şi oarecari rezultate la profesionişti, rămâne totuşi departe de popularitatea fotbalului. Doar mediatizarea evenimentului nu putea să inducă, singură, o asemenea emoţie colectivă. Trebuie să mai fie ceva.

Nu cumva oamenii îşi doresc cu ardoare să vadă şi ceva pozitiv, să se bucure de un lucru bun, să mai salute şi o reuşită românească? Navigăm fără busolă într-un ocean de nenorociri. Ştirile TV încep cu crime şi carnagje pe şosele. Dacă nu eşti sadic, schimbi programul pe Travel sau pe Animal Planet şi aştepţi un sfert de oră, până trece baia de sânge - după aceea, poate ai noroc să capeţi ceva informaţie. Dezbaterea politică a ajuns o arenă în care se împart nu pumni, ca în ringul lui Bute, ci acuzaţii grave de fărădelege. Românilor li se transmite, pe toate căile, că sunt hoţi, leneşi, nevolnici. De la politicieni, veşti proaste. La fel, de la economişti, sociologi, psihologi şi tot felul de pisălogi care nu se mai dau plecaţi din studiourile TV. Ţara, cu totul, e scăpată în şanţ şi nu se ştie cine o mai poate scoate de acolo.

În această atmosferă şi lăsând la o parte suspiciunile legate de organizare, care trebuie limpezite în zilele ce vin, victoria lui Lucian Bute vine ca un balsam reconfortant. Desigur, sportul nu urcă PIB-ul, nu creşte puterea de cumpărare, nu face viaţa publică mai bună. Dar are o calitate: victoriile sportive pot reda încrederea unei naţiuni, în momente grele.

Un mesaj pozitiv îşi găseşte astăzi uşor drumul spre inimile românilor, iar mesajele negativ