LOCUL I. La goalball, sport practicat de nevăzători, există un Dobrin şi un Hagi, iar pe preşedintele clubului care a câştigat campionatul îl poţi compara doar cu Laporta, şeful Barcelonei.

1 /.

Dintr-un birou de la parterul unui bloc, la o aruncătură de băţ de stadionul din Trivale, "Nicolae Dobrin", antrenorul Ion Mărgescu face recensământul succeselor: "De şase ori locul I, de trei locul II şi de două ori locul III. Numai pe podium am stat". În Piteşti se aude că e un fel de Alex Ferguson. De mai bine de zece ani antrenează aceeaşi echipă. Măcar două zile pe săptămână, de fiecare dată la 7 fără un sfert, nouă jucători intră la antrenamente. Dintre aceştia, patru vor fi selecţionaţi în echipa de joc. Se fac exerciţii, alergare, deplasare stânga-dreapta, mişcări de viteză şi de reacţie, de forţă şi plonjoane. MULTIMEDIA VIDEO evz.roVezi mai multe Fotbalul pe întuneric fără blat

Echipa, formată din membri ai Asociaţiei Nevăzătorilor din Argeş, se antrenează pentru meciurile de goalball, fotbalul celor care au probleme de vedere. "La început mi-a fost greu să lucrez cu nevăzători, era ceva nou pentru mine. Însă mam adapta repede. Comunicăm, mă dau lângă el şi le explic: «Mâna asta dă-o sus, pe asta las-o jos» şi prind repede. Mai vin din când în când cu câte un exerciţiu nou şi mai aud: «Iar aţi visat urât azi-noapte ». Dar nu e o problemă, eu am băieţi receptivi", spune profesorul, cel care în anii ’80 a fost şi arbitru în Divizia A.

Sportul cu clopoţel

Goalball se joacă în sală, 3 la 3, pe un teren mare cât unul de volei. Porţile sunt lungi de 9 metri şi înalte de 1,5. Echipa nu are voie să treacă de 6 metri, iar spaţiul e delimitat cu o sfoară pe care jucătorii o simt prin pipăit. "Toţi trebuie să poarte nişte ochelari de cârpă, maţi şi nu e voie să duci mână la ochi. Pentru ca şansele să fie egale şi să nu fie avantajaţi cei care mai văd