E vară, căldură mare, monşer, iar politicienii noştri vor fi dispărut la umbră, în ultima vacanţă înainte de calvarul care începe din toamnă, dar care-şi atinge apogeul abia la anul, în vremea când totul se va plăti şi cumpăra scump. Mă refer fireşte la scaunele de candidaţi.
Până atunci, după nebunia Bacalaureatului, cu turma de mieluţi cu creastă de Dorobanţi sacrificaţi pe altarul reformei şi cinstei, spre lauda aparaturii moderne de supraveghere, săptămâna care se încheie, dinspre Palatul Victoria ar fi trebuit să se rostogolească nişte nume de miniştri, că doar aşa ne anunţase preşedintele României. Nu a plecat nimeni, semn fie că impulsionaţi de gala lui Bute, făcută cu bani europeni, vom fi devenit campioni la absorbţia de marafeţi comunitari, fie că vara nu e momentul oportun pentru sacrificii, ci mai degrabă, pentru un şpriţ.
Dar dacă de la Palatul Victoria nu vine nicio veste, nu pleacă Boagiu, nu pleacă Funeriu, nu pleacă Igaş, nu pleacă Vreme (ministrul Comunicaţiilor, pentru necunoscători, n.red.), nu vă faceţi griji, remanierea se face la Cotroceni. De acolo de unde, din două-n două luni, câte un consiler se retrage sau este trecut pe linie moartă.
În decembrie anul trecut, Alexandrina Gătej a plecat din funcţia de consilier prezidenţial privind relaţia cu mediul de afaceri pe motiv că nu a colaborat cu Securitatea. Funny, nu-i aşa?
În mai, Sebastian Lăzăroiu demisiona din „motive personale”, din fruntea Departamentului de Analiză politică, după ce deranjase urechile fine ale domnilor Marko Bela şi Kelemen Hunor. Motivele astea personale nu au fost o piedică după vreo lună pentru ca domnul Lăzăroiu să devină ministru şi coleg cu amintiţii lideri maghiari.
Vineri, privind spre ştirea privind demisia lui Alexandru Gussi, pentru o clipă ai fi avut senzaţia că cineva a trebuit să plătească pentru rezultatele dezastruoase de la
