Ţară binecuvântată, Moldova este de sute de ani un ţinut agricol roditor. Recoltele de fructe, struguri şi grâne au dus faima acestor ţinuturi până departe, în stepa Rusiei sau în târgurile poloneze Lvov şi Cracovia. Comunităţile de răzăşi liberi aveau drept preocupare principală cultivarea pământului moştenit de la strămoşi cărora, pentru vitejia lor în războaie, Ştefan-Vodă le-a dăruit pământ şi loc de heleşteu. Dealurile, care formează relieful dominant dincolo de Prut, sunt împânzite de pomi fructiferi şi plantaţii cu viţă de vie. Vinul, băut în pocale de aur de către domnitori şi în ulcioare de lut de către pământeni este băutura tradiţională a moldovenilor, fără de care nicio sărbătoare din timpul anului nu poate fi imaginată. Pe dealurile de la Cricova, aproape de Vadul lui Vodă, plantaţiile de viţă de vie oferă o imagine odihnitoare şi aducătoare de speranţă, care va râde în toamnă în limpezimea paharelor de vin rubiniu. Sub un deal de piatră albă a fost împlinită după şaizeci de ani, o lucrare care oferă vizitatorilor emoţii unice şi privelişti fascinante: Crama de la Cricova.

Cricova, oraşul podgorenilor

Cricova este o localitate pe care nu o poţi defini atunci când vii pentru prima oară in aceste ţinuturi. Este un amestec între comună şi oraş, cu bănci comerciale impunătoare aşezate la intresecţia unor străzi cu aspect „de ţară”. În centru există clădiri monumentale şi mai multe blocuri de locuinţe care te obligă să fi de acord cu statutul de oraş, pe care îl reclamă localnicii. Poposim la o grădină de vară, care la vremea prânzului are porţile închise. Ca din pământ apare patroana localului, însoţită de doi băieţi înalţi, cu palme late de matroz, care deschid cu repeziciune porţile înalte. Terasa mochetată în verde este goală, iar scaunele sunt urcate pe mese. Patroana este rotofeie, mică de înălţime şi iute ca argintul viu. Povesteşte