Despre valentele calatoriei mi-a vorbit pentru prima data profesorul meu de limba romana. Calatoria, ne-a spus el, nu este asa cum ar putea parea, o activitate pur hedonista, de divertisment, ci scopul ei e de a te descoperi pe tine prin exercitiul raportarii la celalalt. Calatoria e o initiere, iar surprizele sunt pe masura prejudecatilor cu care pleci la drum.

Din acest punct de vedere, Bulgaria nu inceteaza sa ma uimeasca. E o fosta tara comunista, cu aproape 8 milioane de locuitori si in mod evident, mult mai saraca decat Romania. Din perspectiva de marketing e o piata fara putere de cumparare si neinteresanta pentru marile branduri internationale. Din punct de vedere istoric si cultural, a stat sub turci mult mai mult decat noi, si din acest motiv pornesti de acasa cu prejudecata ca vei strabate o tara naspa, un no man’s land.

Mult inainte sa realizez ca bulgarii sunt niste oameni mai putini aroganti, agresivi si dornici sa-si etaleze bunastarea, am fost uimita sa constat ca ei pastreaza in uzul curent, de carciuma, multe dintre produsele traditionale ale ariei geografice, care in Romania au disparut. Rachia (tescovina sau grappa), mastica, boza (braga), ayran-ul, menta, ca sa ne limitam doar la aria bauturilor. Sigur, veti zice, dar ayran se gaseste si in Bucuresti, la turcul din colt, tata Leana a lui nenea Iancu face si acum mastica in casa si unchiu’ Zoltan transforma in tescovina boasca si strugurii care au fermentat inainte sa apuce sa-i faca vin. Da, e adevarat. Doar ca la bulgari, toate aceste produse se fabrica si se consuma la scara larga. De la cel mai select restaurant la cea mai mizera terasa, se serveste rachie, iar la supermarket esti pus in fata unei alegeri imposibile, de la vreo 20 de feluri de rachie in sus. Cea mai savuroasa e rachia facuta din muscat, numita foarte poetic muskatova, una dintre cele mai feminine tarii pe care l