Ministrul de Interne, Traian Igaş, se luptă din răsputeri, de peste două luni, să facă ordine şi curăţenie în sistem. Dar nu atât în "sistemul" infracţional, cât, mai ales, în sistemul intern al Internelor. E ferm în a anunţa disponibilizarea unui "surplus" de cadre de aproximativ 8-10.000 de oameni - poliţişti, jandarmi, pompieri etc -, susţinând că "dacă ne comparăm cu Europa, la noi sunt 100 de poliţişti peste media din UE, aceasta fiind o realitate ce trebuie corectată".

Şi pentru că nu se înţelege prea exact ce vrea să spună ministrul, iar lumea neştiutoare te întreabă, logic, "şi dacă sunt o sută în plus, de ce să dai, bre, afară, 3000, doar aşa, ca să ne lase pungaşii cu bătătura goală? !", ne-am adresat direct la sursă - adică poliţiştilor satelor şi beneficiarilor serviciilor lor, gospodarii - despre cum conlucrează în "adevărata" realitate, organul cu cetăţeanul.

Poliţiştii, no comment

Bărăganul arde sub soare. Frunza de vişin e galbenă, faţa omului neagră, iar potaia, una cu pământul. Abia mai respiră, iar de lătrat nici nu se pune problema. Aşadar, clădirea postului de poliţie din Cocora-Ialomiţa, cu uşa dată de perete, este complet expusă.

Treci de prag şi dai de alte două uşi izbite de perete. Cea din faţă dă spre un birou gol, de şef. Cea din dreapta dă spre un om gol - până la brâu -, la birou. Stă cu ochii în calculator şi manevrează, insesizabil, un maus. În stânga lui, cu faţa la uşă, alt poliţist, echipat regulamentar, te priveşte prin ochelarii cu umbrar. "Da?!" spune, cât poate el de surprins, în toropeala amiezii. Salut respectuos din cadrul uşii şi încep să spun povestea cu disponibilizarea. Frumos, cu intonaţie, cu pauze, cu lacrimă. Nimeni nu scoate o vorbă, nimeni nu mă invită să intru, nimeni nu-mi spune să iau loc. Cel din stânga nici nu mă priveşte. Cel din faţă mă priveşte fix, prin ochelarii cu umbrar, fără să