Ne pregătim pentru cea mai importantă operațiune desfășurată pe bursa românească de către statul român: vânzarea unei participații de circa 10% din OMV Petrom, operațiune a cărei valoare aproximativă trece de 500 milioane de euro.
La prima vedere, operațiunea nu prezintă ceva spectaculos, însă în esență aduce o schimbare pe care cei implicați în piața de capital românească o reclamă de mulți ani (mai exact, din perioada agitată a marilor privatizari din anii ‘90).
Până acum, prețurile de vânzare au fost stabilite de stat, fie că vorbim de vânzări directe negociate în condiții prea puțin transparente, fie că vorbim de oferte publice secundare. De la vânzarea Petrom, BCR, ALRO până la vânzarea pachetelor minoritare la Transelectrica sau Transgaz, statul a fixat direct prețul, iar piața de capital a fost uzitată, în cel mai bun caz, doar drept canal de distribuție pentru acțiunile statului. Noua ofertă a acțiunilor OMV Petrom are meritul de a oferi pieței, în cele din urmă, dreptul de a stabili prețul la care aceste acțiuni se vor vinde. Este prima dată, în materie de privatizări/vânzări de active, când statul nu se mai „sperie“ de piață, considerând că aceasta poate stabili un preț corect. Cred, cu adevărat, că pentru mediul economic românesc acest fapt este un mare pas înainte.
Până acum, capitalismul românesc a folosit piețele mult prea puțin. Într-o țară unde în urmă cu douăzeci și unu de ani nu exista proprietate privată, dezvoltarea piețelor a fost privită mai mult ca o obligație, și nu ca o oportunitate.
Statul român, prin funcționarii săi, nu a rezonat cu transparență și mai puțin cu tratamentul nediscriminatoriu. Ca atare, marea majoritate a deciziilor strategice au fost luate în mod unilateral, pe baza unor rapoarte/studii etc. emise de diverși consultanți sau angajați guvernamentali. A lăsa piața să fixeze un preț este, poate, prin
