Cel mai mare Combinat Chimic din România anului 1995 a fost dus bucată cu bucată la fier vechi, iar 20.000 de oameni au rămas şomeri. Utilajele au fost împărţite, ca şi clădirile, unor oameni de afaceri străini de Brăila. După închiderea şi vânzarea utilajelor, cele două secţii din combinat au fost dezmembrate şi vândute.
Mărturiile celor care au trăit acele vremuri sunt cutremurătoare.
„A fost şocantă ziua când am scos din Oficiul de Calcul lista cu salariile compensatorii ale ultimilor 6.286 de angajaţi", ne-a declarat Luciana Dima, ultimul şef al oficiului de calcul al Dunacor S.A.
"Tofan Grup" preluase pe atunci Uzina de Anvelope Danubiana din Bucureşti, iar cordul de la Brăila nu aducea profit, aşa că s-a adus din import, pe bani mai mulţi. "Dunacor"-ul a rămas fără un produs de prima importanţă. Unii dintre salariaţi spun că de fapt multă vreme după închiderea combinatului la Danubiana a fost folosit cordul dispărut din combinat.
"Celhart Dornaris" a cunoscut o lungă perioadă de tranziţie fiind preluat de controversatul om de afacei Vladimir Cohn, iar în anul 2009, şi ultimii salariaţi au fost trimişi acasă, combinatul fiind definitiv închis.
Cele două investiţii, care în 1965 au costat 1,2 miliarde de dolari, au fost închise. Ele au devenit raiul hoţilor de metale care scot în permaneţă din zonă cantităţi de fier vechi pe care-l valorifică la diversele centre aflate în apropierea obiectivului
Citeşte amănunte în ediţia locală de Galaţi-Brăila a cotidianului "Adevărul" de astăzi. Ziarul se găseşte la toate chioşcurile de difuzare a presei din oraş, împreună cu ediţia naţională a Adevărul (48+16 pagini), la preţul unic de 1,9 lei.
