Că le place să fie cei dintâi au dovedit-o de curând în Maramureş, la Festivalul Concurs de Interpretare Muzicală Ioan Blăjan.

Ştiu să se bucure unii de reuşitele celorlalţi, se cunosc cei mai mulţi de zeci de ani, au lucrat împreună, şi-au crescut copiii, au petrecut la un loc cele mai frumoase clipe ale vieţii trăite printre cei cu darul vederii şi au reuşit să devină exemple de bună purtare pentru oricine le iese în cale. Nevăzătorii în vârstă din cadrul Filialei Interjudeţene Dolj-Mehedinţi a asociaţiei lor din România ţin încă pasul cu festivalurile la care merg hotărâţi să pună mâna pe cele mai importante premii. Obicei pe care au grijă să îl dezvolte şi cei mai tineri.

La cei 23 de ani, Diana Cazan reuşeşte chiar să fie un model pentru tinerii generaţiei din care face parte. Ajutată de vedere doar în proporţie de 35 la sută, dar obligatoriu cu ochelari, nu s-a lăsat pradă disperării, nici nu a pierdut timpul lamentându-se, ci a pus burta pe carte, căutând să îşi dezvolte ceea ce ea numeşte dar de la Dumnezeu - vocea. „M-am întrebat la un moment dat «De ce eu? De ce mie?», dar am înţeles că am primit în schimb muzica. Cred că, pe lângă familie, ea este cea care m-a ajutat enorm“, mărturiseşte tânără. A urmat cursurile Liceului de Artă Marin Sorescu, apoi pedagogie muzicală la Universitatea din Craiova.

Cântă în corul Filarmonicii Oltenia, dar în calitate de colaborator, căci odată cu blocarea posturilor i s-a dus şi şansa de a căpăta statutul de angajat. La sfârşitul lunii iunie a adus în Bănie premiul al doilea de la Festivalul artiştilor nevăzători, organizat la Sibiu, cu piese din repertoriile Andrei şi Elenei Gheorghe, „Dragostea rămâne“ şi „Vocea ta“. Tot un astfel de premiu a obţinut şi anul trecut, interpretând doina „Lumea toată zice“ şi hora „A înflorit Rugodniţa“. În mai puţin de o săptămână va susţine un recital la Brăil